„Bucuria nu înseamnă absenţa durerii, ci prezenţa lui Dumnezeu.” (Anonim)
Bucuria face parte din esenţa noastră, este un sentiment la care avem
acces cu toţii. Tuturor ne place să ne bucurăm şi avem o dorinţă
profundă de a interacţiona unii cu alţii în moduri care să ne aducă
bucurie. Iar dacă suntem incapabili să resimţim bucuria, este pentru că
majoritatea dintre noi ne-am îngropat-o sub straturi de prejudecăţi şi
de sentimente reprimate, pe care este bine să le înlăturăm, până când
bucuria va reapărea şi va reîncepe să ne umple din interior.
Există atâtea motive de bucurie: bucuria de a trăi,
de a iubi, de a ne şti ocrotiţi de Dumnezeu, de a experimenta, de a
comunica, de a fi sănătoşi sau de a ne vindeca, bucuria cunoaşterii,
bucuria pentru cei de lângă noi, bucuria de a ne afla în mijlocul
naturii, de a privi cerul înstelat sau o ploaie de vară şi multe, multe
altele…
Dacă manifestăm bucurie în timpul activităţilor de zi cu zi, le încărcăm cu energii benefice. Suntem bucuroşi atunci când ne simţim bine în pielea noastră, când ne exprimăm pe deplin ca nişte Creaţii ale lui Dumnezeu.
Părintele Teofil Părăian (
Ortodoxie şi Bucurie) spunea:
„Credincioşii noştri nu ştiu dacă trebuie
să se bucure sau trebuie să se întristeze. Eu le spun hotărât: toţi
trebuie să ne bucurăm, toţi suntem chemaţi la bucurie, toţi suntem
îndrumaţi să ne bucurăm şi să fim lucrători de bucurie.” Tot el spunea
că Domnul Hristos nu vrea să fim o ceată de tânguitori, ci o ceată de înmulţitori de bucurie.
Este important, însă, şi modul în care ne bucurăm. Monahia Siluana Vlad (
Meşteşugul bucuriei. Cum dobândim bucuria deplină, ce nimeni n-o va lua de la noi) spunea:
„Toţi avem în noi viaţă, toţi avem în noi
o inimă sălbatică după bucurie. Omul uneori o caută, făcând chiar rele,
de aceea şi vrăjmaşul profită atât de mult şi ne amăgeşte cu false
bucurii. La televizor se spune într-o reclamă: «Să vă faceţi o bucurie în fiecare zi cumpărând nu ştiu ce».
Încă din rai, vrăjmaşul bucuriei omeneşti i-a învăţat pe Adam şi pe Eva
să dobândească o bucurie rapidă: luând şi gustând. Iată că acest lucru
se întâmplă şi în zilele noastre. La fiecare pas există posibilităţi
ieftine şi uşoare de a ne potoli setea de bucurie, dar descoperim la fel
de repede că bucuriile acestea pe care le dobândim uşor şi repede se
duc la fel de uşor şi la fel de repede. Ce rămâne în noi este o şi mai
mare sete de bucurie.”
La Sfânta Liturghie, preotul se roagă astfel:
„Plinirea Legii şi a proorocilor Tu
însuţi fiind, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit toată
rânduiala cea părintească, umple de bucurie şi de veselie inimile noastre, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”
În rugăciunea de la Sfântul Maslu, preoţii cer de la Dumnezeu binecuvântare peste untdelemn, spunând:
„Facă-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie,
untdelemn de sfinţenie, îmbrăcăminte împărătească, pavăză puternică,
izbăvitor de toată lucrarea diavolească, pecete nestricată, bucuria inimii, veselie veşnică.”
Nu întâmplător cea dintâi haină pe care o primeşte candidatul la
călugărie este o haină albă, care se numeşte „haina veseliei”. Acest
lucru înseamnă că
„fondul vieţii călugăreşti trebuie să fie veselia,
veselia conştiinţei legăturii cu Dumnezeu, pe care ne-o procură
credinţa noastră şi rânduielile credinţei noastre.” (Păr. Părăian)
Auzim mereu că
„râsul este cel mai bun medicament”, datorită faptului că poate ameliora sănătatea şi poate preveni bolile, căci „veselia inimii este viaţa omului şi bucuria este îndelungarea zilelor lui.” (Ecles. 30:22)
Bucuria ar putea fi descrisă ca o stare de mulţumire (starea de a fi
mulţumiţi, dar şi de a mulţumi), de împlinire, de a face cu plăcere ceea
ce facem, de a accepta ceea ce ni se întâmplă ca rezultat firesc al
acţiunilor noastre, este sentimentul de integrare în întreaga creaţie a
Tatălui Ceresc.
Dezvoltarea capacităţii de a ne bucura este esenţială pentru sănătatea trupească şi sufletească. Nu întâmplător acatistele cuprind cuvintele: „Bucură-te…” Lipsa bucuriei este una dintre principalele cauze ale bolilor.
Când suntem bucuroşi, dăruim bucurie şi celor din jurul nostru. De
asemenea, când suntem lipsiţi de bucurie, îi influenţăm şi pe ceilalţi.
În mod frecvent, ne exprimăm bucuria prin râs. Când ne bucurăm,
redevenim copii.
Bucuria reflectă o stare naturală,
căci pe bebeluşi nu-i învaţă nimeni să râdă, ei o fac în mod firesc
atunci când se bucură, când se simt bine. Când ne bucurăm cu adevărat,
ne exprimăm aşa cum suntem, necenzuraţi, ne detaşăm de probleme, de
griji, de stres.
Bucuria este şi capacitatea de a trăi momentul prezent,
de a nu fi ancoraţi în trecut sau înspăimântaţi de viitor, nici de a ne
proiecta în altă parte. Bucuria ne face mai frumoşi, trăsăturile ni se
luminează, căci „inima fericită înfrumuseţează faţa” (Prov. 15:13). Şi
mai presus de orice, prin bucurie manifestăm iubirea şi invers. Maica
Tereza spunea:
„Zâmbiţi-vă unii altora. Zâmbetul ajută să îi iubim pe ceilalţi”,
iar Sf. Ioan Gură de Aur spunea că dragostea este bucuria de a face altora bucurie.
Unii cercetători consideră că primul hohot de râs a apărut ca un gest
de relaxare în urma îndepărtării unui pericol. Dat fiind că această
relaxare inhibă impulsul biologic de luptă, râsul poate indica încredere
în persoanele din jur.
Se
pare că, în medie, un adult râde de 17 ori pe zi (pentru cei care râd
mai puţin ar putea fi un semnal de alarmă!). Se ştie demult că râsul
ameliorează bolile grave şi stresul de zi cu zi. Cercetătorii afirmă că
râsul poate face mult mai multe – poate practic să echilibreze toate componentele sistemului imunitar, ceea ce ne ajută în prevenirea bolilor (Enda Junkins,
The Role of Laughter in Psychotherapy).
Râsul duce şi la eliberarea de endorfine, analgezicele naturale ale corpului, şi produce o stare generală de bine. De asemenea, râsul are un rol important în respiraţie
– râsul frecvent goleşte
plămânii de aer, la fel ca la o respiraţie profundă. Este benefic în
special pentru pacienţii care suferă de emfizem şi alte probleme
respiratorii. Mai surprinzătoare, însă, este estimarea cercetătorilor că
râsul de 100 de ori este echivalent cu 10 minute de vâslit sau cu 15
minute pe bicicleta medicinală.
Râsul este echivalent cu exerciţiul fizic generalizat:
scade tensiunea, creşte debitul sanguin şi oxigenarea sângelui, care
ajută la vindecare. Râsul pune în mişcare diafragma şi muşchii
abdominali, respiratori, faciali, ai picioarelor şi spatelui. Acesta
este motivul pentru care ne simţim obosiţi după un râs copios – este ca
şi cum am fi făcut gimnastică aerobică!
Prin râs se obţine şi relaxarea musculară: se
relaxează muşchii care nu participă la râsul abdominal. După râs,
muşchii implicaţi în această activitate încep să se relaxeze.
Un râs abdominal este
echivalent cu un „jogging intern”. Râsul poate ameliora activitatea
cardiacă la persoanele care nu pot practica exerciţii fizice.
Beneficiile psihologice ale umorului sunt uimitoare. Râsul furnizează
o modalitate nepericuloasă de eliberare a emoţiilor negative acumulate,
cum ar fi mânia, tristeţea şi frica, în loc să le exprime. Iată de ce
ne uităm la o comedie atunci când suntem supăraţi sau stresaţi. Din ce
în ce mai mult, specialiştii recomandă pentru sănătatea mentală „
terapia prin râs”, care îi învaţă pe oameni cum să râdă în mod deschis de lucrurile care nu sunt amuzante de obicei şi
să rezolve situaţiile dificile cu umor.
După exemplul doctorului Patch Adams (al cărui rol a fost interpretat
de Robin Williams în filmul cu acelaşi nume), medicii şi psihiatrii
devin din ce în ce mai conştienţi de beneficiile terapeutice ale râsului
şi umorului.
Râsul aduce emoţii pozitive care pot ajuta la vindecare. Experţii
consideră că râsul utilizat ca adjuvant în tratamentul convenţional
poate reduce durerea şi ajută la procesul de vindecare. Râsul oferă o
distragere puternică a atenţiei de la durere.
Într-un studiu publicat în SUA (
Journal of Holistic Nursing),
pacienţilor li s-au spus scurte anecdote după operaţii şi înainte de
administrarea dureroasă a unei medicaţii. Cei expuşi la umor au resimţit
mai puţină durere în comparaţie cu ceilalţi pacienţi. Poate însă că
beneficiile cele mai mari ale râsului sunt faptul că este gratuit şi că
nu are efecte secundare negative.
Capacitatea de a ne bucura ne face mai sănătoşi. Iată numai câteva efecte ale unui râs sănătos:
- întăreşte sistemul imunitar
- întăreşte flexibilitatea cardiovasculară
- creşte coeficientul spiritual
- duce la o clarificare a gândirii
- creşte performanţa intelectuală şi reţinerea informaţiei
- eliberează şi transformă durerea emoţională
- dezvoltă muşchii abdominali
- echilibrează după stres şi tensiune
Terapia prin râs este o formă de psihoterapie cu efecte pe care nicio
altă terapie nu a reuşit să le obţină. Aceasta nu se referă la glume în
cadrul terapiei şi nici nu minimalizează problemele oamenilor. Este una
dintre cele trei forme principale de
catharsis în terapie, alături de plâns şi de eliberarea furiei.
Râsul alungă trei emoţii negative – furia, anxietatea şi plictiseala.
Râdem când avem nevoie mai mare dacă ne lăsăm corpul să facă ceea ce
simte el în mod natural. Bucuria este opusul tristeţii şi al depresiei;
de fapt, depresia este incapacitatea unei persoane de a se mai bucura de
viaţă. Majoritatea oamenilor au tendinţa de a nu mai râde când sunt
deprimaţi, iar în stări grave nu mai simt chiar nimic, nicio emoţie, nu
râd, nu plâng, nu se enervează, sunt amorţiţi.
Dumnezeu ne-a dat râsul pentru a ne vindeca trupurile şi emoţiile.
Depresia este o problemă care afectează din ce în ce mai mulţi oameni,
pe măsură ce viaţa se desfăşoară cu o viteză din ce în ce mai mare.
Soluţia de a scăpa de depresie nu trebuie să fie neapărat una
medicamentoasă.
Râsul eliberează furia interioară şi poate face să dispară acea
senzaţie negativă care este atât de greu de eliminat. Râsul limpezeşte
mintea şi schimbă dispoziţia în mod pozitiv.
Râsul nu ne va
rezolva problemele, însă va reuşi să ne schimbe pe noi, astfel încât să
fim capabili să le rezolvăm şi să le abordăm dintr-o perspectivă mai
realistă, mai puţin copleşitoare. În plus, ne va ajuta să simţim din nou plăcere şi amuzament.
Nu este nimic greşit în a ne simţi cât se poate de bine. Nu trebuie
să ne îngrijorăm: lucrurile serioase vor avea mereu grijă de ele însele.
Iar uneori ajută să abordăm lucrurile dureroase cu puţin umor (a face
haz de necaz este o calitate care i-a ajutat de multe ori pe oameni să
treacă peste situaţiile dificile). Dacă vom căuta umorul în viaţa de zi
cu zi, îl vom găsi cu siguranţă. Oamenii sunt amuzanţi indiferent dacă
doresc acest lucru sau nu. Dacă vom căuta un anturaj care râde mult, vom
râde şi noi mai mult, deoarece râsul este contagios. Acesta nu este,
însă, un îndemn de a râde nesăbuit, de a ne bate joc de alţii, sau de a
râde de defectele cuiva,
căci umorul şi batjocura nu sunt sinonime.
Părintele Arsenie Papacioc, la întrebarea „Ce le recomandaţi în
primul rând creştinilor care doresc să sporească în viaţa
duhovnicească?” a spus:
Eu recomand o stare de veselie
interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune
neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieţii,
de problemele cărărilor vieţii, ale unuia şi ale altuia. O stare de
veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. E
o stare de absenţă, de întunecare. […] Şi starea de rugăciune înseamnă o
stare de prezenţă. Eu ca duhovnic ce toată ziua stau de vorbă cu lumea
care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevoinţe. Recomand o stare de prezenţă permanentă, care înseamnă recunoaşterea forţelor de bine din tine.
Autor: Diana Bălteanu
Sursa: Glasul Iubirii
