Neintelegere (o dimineata mohorata)

"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."

Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."

 Să faci ceea ce-ți place, înseamnă libertate.

Să-ți placă ceea ce faci, înseamnă fericire.

                În dimineața aia a plouat doar când am ieșit eu din bloc să merg până la metrou. În alea două minute (încă locuiam lângă metrou N. Grigorescu), m-a murat oleacă. În metrou ședeam abătut pe scaun, privind în podea, în vreme ce în capul meu se așezau informațiile strânse cu o seară în urma, înainte de culcare, din biblioteca de pe dealurile Olteniei. Zăibărel a fost cel mai profund și-mi dădea încă bătăi de cap.

Pe la Timpuri Noi liniștea în care mă adâncisem a fost făcută cioburi. Agitație, tărăboi, oameni care urlau și, la un moment dat, un tată nervos își trage brutal fetița după el și urca în metrou, aruncând peste umăr, în spate, cuvinte de ocară și priviri nervoase. O femeie, probabil soția lui, rămăsese pe peron, ezitând și atunci el o îndemna în gura mare să urce, adresându-se ei cu referire la alții, nu știu care:

- Hai, urcă! Lasă, că rezolvăm noi! De nu le-arăt eu lor!...

Bărbatul era agitat și urla cât de tare putea. în nervii lui, tot brusca biata fetiță, care ședea posacă și nu zicea nimic. Să fi avut in jur de 8 - 10 ani, fata.

- Hai, stai aici!, i-a zis și  a împins-o pe fată către un scaun liber.

Iar el, stând în picioare, la un moment dat  a răbufnit către ea:

- Și să nu te mai bagi tu, altă dată! Înțelegi? Că toate astea pentru tine le fac.

Între timp, mama fetei se așezase pe scaunul liber de lângă ea și  și-a așezat mâna stângă, liniștitor, pe genunchii fetei.

- Înțelegi?!, insista tatăl să obțină un răspuns, pe un ton de-acum mai calm.

- Înțeleg, a răspuns morocănos fata, evident stânjenită de privirile călătorilor ațintite spre ei.

- Înțelegi pe dracu!, a concluzionat tatăl, încă fumegând.

Și-atunci fetița și-a ridicat privirea spre el și i-a spus cu convingere:

- Nu, pe ăla nu-l înțeleg. Am încercat, dar pe dracu' nu pot să-l înțeleg.

............................

A venit stația Unirii, am coborât, iar când am ieșit afară ploaia trecuse. Un curcubeu îmi ura bună dimineața.

Scris de Claudiu Crăciun  

 

Sursa: Hoinărind prin viață - blog. 

Cărțile geților – o istorie surprinzătoare a strămoșilor noștri, scrisă de un istoric italian în urmă cu 500 de ani

În episodul de astăzi al emisiunii ADEVĂRURI TULBURĂTOARE (pe care îl puteți viziona mai jos) vom discuta un subiect inedit, împreună cu directorul editurii Uranus, Dumitru Ioncică: lucrarea istoricului italian Nicolo Zeno (1515-1565), CĂRȚILE GEȚILOR, o lucrare care are o vechime de aproape 500 de ani.

Dumitru Ioncică: „Această carte este cel mai important izvor istoric narativ privind istoria geto-gotilor de la lordanes incoace, necunoscut pana la ora actuala de absolut nici un istoric român. Pe baza unor documente anterioare scrierii bibliei, el impinge genealogia getilor in vremurile de inceput ale omenirii.

Urmarindu-le parcursul pe fagasul istoriei universale, Nicolo Zeno subliniaza rolul primordial al getilor si al ramurilor lor etnice la toate etapele care au marcat istoria umanitatii, cuprinzand legendele biblice si mitologice si istoria antica timpurie cand, in mod practic, au hotarat destinul Imperiului Roman de Apus si configuratia europeana de mai tarziu. 

Sursele sale cuprind scrieri vechi la care a avut acces gratie unei biblioteci impresionante si arhivei propriei familii cu o vechime de peste un mileniu. Sunt multe lamuriri si corectii pe care Nicolo Zeno le face istoriei atat celei vechi, cat si celei mai timpurii, adica pina la sfarsitul mileniului 1 d.Hr.. ln istoria antica, Zeno remarca denaturarile produse de greci care si-au insusit multe din faptele care nu le apartineau, iar referitor la istoria timpurie deonstreaza ca intre geti, daci si goti sau valahi nu este nici o deosebire.  O spune in mod explicit si cu autoritate. De asemenea, nu vorbeste deloc de vreun amestec intre geti si romani, de vreo politica de asimilare etnica sau lingvistica. Interesele si divergentele „barbarilor” geti erau prea evidente in raport cu cele ale romanilor, ca sa poata fi cumva amestecate.„

P.S.1 Lucrarea CĂRȚILE GEȚILOR poate fi achiziționată de pe site-ul Dacia Art (Aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-adulti.html) sau din magazinul LUPUL DACIC, deschis în Centrul Vechi al Bucureștiului, pe strada S,ârdan nr 28.

P.S.2 – Emisiunea Adevăruri Tulburătoare poate fi urmărită pe Nașul Tv în fiecare vineri, de la ora 20:00 și, în reluare, duminica, de la ora 11:00.


Sursa:
Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

Daniel Buzdugan, despre cei care il regasesc pe Dumnezeu in clipa mortii: "Cand vedem ca finalul e aproape nu ne mai multumim sa fim descendentii maimutei"

In ciuda faptului ca prezinta un matinal la Radio Zu, pe care unii il considera de o calitate indoielnica, Daniel Buzdugan a fost unul dintre cei mai activi sustinatori ai studierii religiei in scoli, iar in aceasta vara a fost amfitrionul manifestarii tinerilor ortodocsi de la Iasi.
Intr-un mesaj postat pe Facebook Daniel Buzdugan ne impartaseste, relatand o discutie personala, cum si cel mai incrancenat ateu il poate gasi pe Dumnezeu in pragul mortii.
”Noaptea trecuta am vorbit vreo ora la telefon cu un prieten neurochirurg in Germania si printre multe altele mi-a povestit despre un pacient de-al lui aflat pe patul de moarte, care si-a trait toata viata ca ateu, iar acum in actuala situatie a aruncat din brate ideea cum ca ne-am trage din maimute. Fiind constient ca era pe ultima suta de metri, omul a inceput sa se si roage lui Dumnezeu, cerand sfaturi de la personalul spitalului.
Atunci cand vedem ca finalul e aproape nu ne mai multumim sa fim descendentii maimutei. Omul intreba cu disperare personalul medical: ,, voi muri cu-adevarat? Exista un Dumnezeu care ma judeca? Am facut bine ce am facut? Voi fi chinuit, rugati-va pentru mine dupa ce nu voi mai fi, ca ai mei nu cred in nimic". Medicul nostru roman i-a adus un tanar preot de  acolo din Germania care l-a si spovedit pe bolnavul respectiv, la scurt timp dupa aceea, dandu-si usor duhul, cum se spune .....
Asa suntem noi oamenii, spunem lucrurilor de genul asta: ”ma voi gandi maine, nu acum".
E o intrebare superba in Biblie care suna cam asa: ”Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si -ar pierde sufletul?”, a scris Daniel Buzdugan pe pagina sa de Facebook.

Sărăcia spirituală provoacă dependență

Sărăcia spirituală provoacă dependență de tot. Un nivel intelectual scăzut te face dependent de cei care decid pentru tine în locul tău. Câteodată e greu să te ridici și să mergi mai departe, parcă ești din ce în ce mai obosit. Însă nu corpul tău dă semne că nu mai poate să ducă povara în spate, tu ești descurajat pe plan mental. Te-ai prăbușit moral. Nu ți-ai identificat încă scopul, iar, micilor plăceri pe care ți le-ai atribuit ca să îl înlocuiești li s-a diminuat efectul.
Anumitor oameni înaintarea în vârstă le provoacă dependență de tutun, de alcool sau de coca cola. Aceasta ca să nu menționez substanțele cum ar fi antidepresivele sau somniferele ori toate tipurile de medicamente, adică drogurile. Altora le provoacă dependență de cafea, de haine scumpe, de jocuri de noroc, de pornografie. Privită din această perspectivă lumea e un dezastru.
Unii cititori mi-au spus că au devenit dependenți chiar de scrierile mele. Materialele pe care le creez au devenit pentru trupul lor cafeaua, pentru spiritul lor e hrana. Aici lucrurile stau cu totul altfel, sărăcia spirituală provoacă dependență, îmbogățirea spirituală te face să devii un om liber. Înțelepciunea nu vine de la mine, cel care scriu, ea vine de la tine, cel care înțelegi cuvintele pe care le citești.
Am fost invitat de doi tineri la o cafea într-o locație superbă, cu scopul de a dezbate câteva dintre subiectele pe care le abordez pe Blog. Primul contact mi-a făcut cunoscută intenția celor doi, ei urmăreau să mă convingă să renunț să fac ceea ce fac, explicându-mi că libertatea nu vine de la Dumnezeu, ea vine din altă parte și că prin răspândirea cunoașterii și prin încurajare induc oamenii în eroare.
Mi-au atras atenția că voi fi judecat și condamnat pentru ceea ce fac, că omul nu merită a doua șansă iar locul său este în genunchi, la biserică, cu capul plecat. Și am plecat.
Unul a spus că libertatea provoacă dependență de pornografie de pildă, că el se masturbează des, că se simte vinovat pentru asta. Se condamna, era rușinat, devenise violent. Apoi a deschis Biblia ca să citească un verset. Purta o luptă traumatizantă în interior și emana haos la exterior. Din comportamentul său reieșea că nu suportă pe nimeni, îi condamna pe toți. Era de acord cu metoda musulmană, cea de a acoperi capul și trupul femeilor cu scopul eliminării conflictelor. E îngrijorător.
Dacă consideri că senzualitatea îți provoacă dependență, lucrează cu tine până îți depășești condiția. Iar, dacă vrei să schimbi ceva în bine schimbă-te pe tine, fiindcă problema este la tine. Nu încerca să îi modelezi pe alții din pricina dificultăților pe care nu reușești să le depășești.
În realitate dependențele sunt doar lucruri cu care ne-am obișnuit. În viață, omul are nevoie de ritualuri și orice activitate repetată devine un obicei. Apoi, obiceiul provoacă dependență. Eu numesc dependențele preferințe. Fiindcă nu există om dependent de alcool, dependent de țigări sau de antidepresive, el doar preferă alcoolul și țigările sau antidepresivele. Acela s-a obișnuit cu ritualurile iar ele îl fac să dorească să se relaxeze și mai mult.
Dacă soarele răsare în fiecare zi nu înseamnă că este dependent de aceasta, înseamnă că așa i-a fost hotărât mersul. Dacă admiri femeia și te simți atras de ea, nu înseamnă că ești dependent de ea, înseamnă că atracția stă în natura ta.
Bărbatul e atras de femeie și femeia este atrasă de bărbat, având un scop precis și rezultate pe măsură. Astfel am devenit o civilizație.
Somnul nu provoacă dependență de somn. Tu dacă adormi în fiecare seară nu înseamnă că ești dependent de somn, înseamnă că așa a fost hotărât corpul să funcționeze, ca să se încarce și să se regenereze. Tot așa este și cu alimentația, diferența o face faptul că tu hotărăști cu ce te hrănești.

Creativitatea înlătură dependențele

Personal mă trezesc în fiecare dimineață, dau perdeaua la o parte, șterg geamurile aburite, aerisesc încăperea, prepar cafeaua, ascult o melodie lentă, admir peisajul și apoi deschid laptopul ca să vă salut pe Facebook. El a devenit ritualul meu. Asta înseamnă că iubesc ceea ce fac și sunt recunoscător pentru fiecare zi.
Dacă iubești ceea ce faci sau cum trăiești, te ocrotești pe tine. Atunci ai grijă se sănătatea ta, de frumusețea ta, de șansa de a îți pune amprenta pe locul unde ai trăit. Ai îndulcit inimile celor pe care i-ai întâlnit.
Orice viciu a devenit un ritual pe care l-a acceptat mintea ta. Dezlipirea de el devine posibilă prin reprogramare mentală. Dependența nu are legătură cu corpul, el nu îți cere nimic. Nevoia de a asimila ceva cu care te-ai obișnuit pleacă din mintea ta. Atunci tu te supui ei iar ea deține controlul asupra ta. Însă, tu nu ești mintea ta, tu ești ființa care ești. În cazul în care înțelegi cuvintele mele caută să îți supui ție mintea.
Acceptă situația ta din prezent, tu nu te mai persecuta. Oferă-ți posibilitatea de a zbura. Începe cu recunoștință anul. Fă curat în viața ta. Iubește ceea ce vrei și trăiește așa cum îți place. Dacă consideri că e bine pentru tine să renunți la ceva, renunță. Dacă simți nevoia să faci pe cineva fericit, fă-l fericit. Dacă consideri că articolul pe care l-ai citit poate fi util și altora, distribuie-l.

Mediocritatea provoacă dependență

Dacă te-ai hotărât să trăiești altfel, bine ai venit. Dacă vrei să mă cunoști personal propune-mi o întâlnire. Dacă vrei să fii înconjurat de oameni pregătiți ca să te accepte așa cum ești și să te susțină, caută-i. Dacă ai depășit deja nevoia de a fi acceptat de ceilalți strălucește în unicitatea ta și nu te uita la ce zice lumea. Plecarea urechii la gura lumii provoacă dependență de ea.
Dacă vrei să îți faci prieteni sinceri fii un prieten sincer pentru ceilalți iar câțiva ți se vor alătura. Dacă vrei să fii apreciat apreciază-i pe alții. Dacă vrei să fii iubit iubește. Dacă vrei să trăiești în pace încetează să te mai lupți cu toată lumea. Dacă vrei satisfacție trudește, dacă ești deja împlinit oprește-te.
Dacă te-ai săturat să trăiești într-o relație care îți provoacă nefericire ieși din ea. Dacă ai realizat că îl iubești pe cel căruia i-ai provocat nefericire întoarce-te la el, menajează-l. Iubirea e fragilă, nu mai arunca cu pietre în ea. Fiecare nou început îți oferă șansa să te reanalizezi. Femeie, ești dependentă de partenerul tău sau îl iubești? Dependența poate fi de natură financiară, emoțională și sexuală. Pe lângă toate acestea mai există și șantajul!
Eu nu obișnuiesc să îmi fac planuri la început de an și astfel nu sunt dezamăgit de rezultatele mele. Am învățat să las viața să curgă. Dacă cel ce s-a încheiat a fost anul în care am cules roadele muncii pe care am depus-o în ultimii ani, în noul an inima mea se anunță a fi pe podium. Acceptarea și împlinirea să te însoțească orice vei dori să faci.

Dacă vrei să fii iubit iubește. Iubirea e fragilă, nu mai arunca cu pietre în ea.
Autor: Alberto Bacoi

Sursa: vorbindcudumnezeu.com

Cea mai fericita zi din viata mea

 

Sursa: fotofocus.ro

Am copilarit la tara.

Cand eram mic, muream de ciuda ca bunicii plecau la sapa, la camp si pe mine ma lasau acasa. Voiam si eu. Uneori ma luau, dar cand ma palea soarele de pranz, picam lovit de caldura la umbra vreunui nuc (mereu era un nuc salvator, prin preajma). Ma tranteam pe un sac de rafie si dormeam lemn fie pana cand ma trezeau bunicii, sa plecam, fie pana cand ma trezeam plin de furnici sau alte insecte pe sub hainele subtiri, de vara. Amu, cand vad mania asta cu capusele, imi vine sa rad. Si ciuda-mi e ca tinde sa ma prinda si pe mine panica asta.

Ulterior am crescut. As fi voit sa fiu uitat acasa, dar nu se mai intampla asta. Eram om de baza la sapat, la cosit, la cules, la toate cele. Ma uitam pe cer, melancoolic, citind norii de la cornu caprii... Asa am invatat sa prevestesc vremea, dupa forma norilor si dupa cum apune soarele, tot uitandu-ma in fiecare seara, sperand ca noaptea sau ziua urmatoare va ploua. 

...........................................................

De-a lungul timpului, am spus povesti.

 

 

Am povestit lucruri traite de mine, lucruri auzite. Am povestit ce am facut, ce am vazut, ce mi s-a intamplat. La o adunare de oameni, de prieteni, orice ar spune cineva imi aminteste pe loc o alta poveste care, de cele mai multe ori, cred eu ca ar merita spusa.

Au fost si momente cand nu am avut chef sa povestesc. Cand am preferat sa tac si sa-i ascult pe altii. Am intalnit si oameni ale caror povesti imi placeau atat de mult, incat nu voiam sa ii intrerup.

Au fost si momente cand cei din jur credeau ca am patit ceva, pentru ca am devenit tacut.

Si au fost si momente cand mi s-a cerut sa povestec ceva. "Spune-mi o poveste." "Zi ceva!" "Mai povesteste/-mi ceva".

Rareori insa, mi se cerea sa povestesc despre ceva anume. Mai mereu subiectul povestii era lasat la alegerea mea. Si, uneori, tocmai pentru ca imi era ceva cerut si nu venea de la mine, imi parea ca dintr-o data nu mai stiu nimic demn de a fi povestit.

Dar recent mi-a rasarit un gand, in minte. Daca mi-ar fi cerut cineva sa-i povestesc despre cea mai fericita perioada din viata mea despre care-mi aduc aminte, ce i-as fi povestit?

M-am gandit ceva vreme la aceasta posibila intrebare. Si-ntr-o seara, plimbandu-ma pe afara batut de vantul ala plin de viata si gandindu-ma la o casa incalzita de o soba cu lemne, mi-am dat seama si care ar fi raspunsul.

Cea mai fericita zi din viata mea a fost oricare din zilele cand eram pusti, ma sculam dimineata si nu trebuia sa merg la scoala, ori sa lucrez pamantul la tara. Dimineata imi era intotdeauna foame cand ma trezeam si daca eram la tara adulmecam mirosul satului si roua din iarba si auzeam fiorul vantului prin frunzele nucului din fata casei, daca era vant, iar daca nu era vant auzeam sunetul satului si ascultam primele zgomote ale diminetii. Uneori primul sunet era cantecul unui cocos. Alteori se auzeau cainii latrand sau cate-o vaca mugind in grajdul ei. Adesea se auzeau ratele macaind sau porcii infometati cerandu-si galeata cu laturi si cate-o cioara croncanind in vreme ce survola satul. Si uneori cantecul cucului ajungea pana la mine tocmai din apropiata padure de stejar, in vreme ce eu tineam motanul somnoros in brate si-l mangaiam in timp ce el torcea, alintandu-se.

Dar, ori de cate ori ma trezeam si auzeam primele zgomote ale diminetii si simteam cum ma razbeste foamea si stiam ca nu trebuie sa ma duc nici la scoala si nici la treaba, eram mai fericit ca niciodata.

Autor: Claudiu Crăciun
Sursa: hoinarind-prin-viata.blogspot.ro

2018 să fie anul celor mai frumoase împliniri din viața voastră.

Vă urez din inimă,
La mulți ani!

Cristian-Constantin Teodorescu

Falsurile istorice sunt demolate: Rădăcinile Indo-europene ale limbii române – cu Mihai Vinereanu. VIDEO

În diverse articole legate de rădăcinile limbii române și falsul grosolan din DEX, prin intermediul căruia ni se interzice ca popor să avem cuvinte autohtone, l-am amintit pe cercetătorul și lingvistul Mihai Vinereanu, autor al mai multor cărți de specialitate, printre care și „Dicționarul Etimologic al Limbii Române, pe baza cercetărilor de indo-europenistică”. Spre bucuria mea, în urmă cu o lună și jumătate am avut șansa să realizez o emisiune cu domnia sa, mulțumită faptului că a venit pentru puțin timp în România, din SUA, unde își are domiciliul permanent. Emisiune pe care vă invit să o vizionați mai jos.

E de menționat că lucrările lingvistului Mihai Vinereanu, care au în spate decenii de studiu și muncă, sunt ignorate de Academia Română, că na, s-ar demola povestea falsă a romanizării, teorie stupidă de care țin cu dinții mulți istorici și lingviști. Pentru cei care au mințile deschise, pentru cei care au sesizat deja falsul științific, această întâlnire cu Mihai Vinereanu este una importantă, care mai pune o cărămidă la refacerea adevăratei istorii a acestui neam.

Așadar, limba română este una bazată doar pe cuvinte împrumutate de la alții sau este o limbă cu rădăcini străvechi, indo-europene? Haideți să vedem ce spune lingvistul Mihai Vinereanu. Vizionare cu folos!

Sursa: Daniel Roxin