Nu mă plâng

Ți-a fost bine? Mi-am rupt sufletul în mii de bucăți și l-am dăruit la toată lumea. E și logic că dacă la un timp când nu m-ai primești înapoi nimic, devii puțin mai dur, un pic mai rece, mai egoist nițel, ceva mai mândru, undeva mai pragmatic și probabil ceva mai realist. Nu mă plâng, ba chiar mai mult, sunt bucuros că am donat timp, atitudine și dedicație oamenilor. Tresar când îmi revăd sufletul în diferite colțuri ale lumii, în diferite momente ale vieții. Am și eu o colecție a mea, una care m-a determinat să devin cine am devenit.

— Tresar când te revăd!
— Și eu!
— Tu ești ce am avut mai scump, sufletul meu drag!

Chiar dacă în ochii acelor oameni văd doar indiferență și niciun gram de recunoștință, îmi dau seama că la un anumit moment de timp sau perioadă grea din viața lor, eu am putut fi de folos și anume atunci el era recunoscător, dar timpul trece. Timpul trece într-adevăr și faptele noastre bune rămân uitate. Suntem cu toții la fel. Problema că am donat ultima bucățică și am rămas gol, goluț. Aștept donații. Până atunci te cuprind om bun, fii fericit, iubit, zâmbește și iartă!

Sursa: Suflet din boabe de cafea - blog