Lucruri care îți consumă energia zi de zi: elimină-le din viața ta și vei fi un om fericit

Ziua de lucru s-a sfârșit. Vii acasă și cazi epuizat pe canapea. Ce s-a întâmplat cu toată energia care te umplea de dimineață? Energia cheltuită nu este mai puțin importantă decât banii cheltuiți, alimentarea adecvată sau menținerea nivelului necesar de activitate fizică. Pentru a nu irosi energia vitală, trebuie să îți dai seama pe ce o cheltui, iar apoi să creezi un plan pentru a optimiza alocarea energiei și să-l urmezi. Acest lucru este important, deoarece lipsa energiei vitale poate cauza diverse afecțiuni și boli.
Când irosim în zadar energia noastră vitală:
1. Abandonarea lucrurilor în miezul acțiunii.
Acest lucru contribuie la scurgerea energiei vitale. Unii oameni spun că visează aceste lucruri, pentru a le aminti importanța finalizării procesului. Din acest motiv este important să nu te apuci de lucruri de care nu ai timp sau pe care nu vrei să le faci. Aceste cazuri rămân de multe ori promisiuni, datorii incomplete și neîmplinite la care așa și nu te-ai mai întors.
Cu cât mai mare este minciuna, cu atât mai multă energie se consumă atunci când o spui. Cât de mult trebuie să iei în considerare detaliile care creează această minciună? Încearcă să fii sincer cu toate persoanele care te înconjoară, iar viața ta va deveni mai ușoară și mai plină de energie.
2. Teama, ostilitatea, neîncrederea.
Frica, la fel ca și minciuna, consumă o cantitate enormă de energie. Neîncrederea ființei umane sau atitudinea ostilă, determină organismul să lucreze într-un mod stresant, iar în final nu va produce nimic bun. Amintește-ți că toate emoțiile depind de starea ta și de percepția pe care o ai despre lume. Lucrează asupra ta și poți învăța să-ți economisești energia.
3. Lipsa contactului cu natura.
Viața în oraș este obositoare: nici un minut de tăcere absolută, nici o șansă de a te îndepărta de probleme; lipsă de expunere la aer curat și lipsa contactului cu natura. Copaci, iarbă, cântecul păsărilor – toate te hrănesc cu energie, iar orașul rece și lipsit de suflet, scoate tot binele din tine lăsându-te ca o lămâie stoarsă.
4. Grijile și multitudinea de sarcini.
Organismul consumă o grămadă de energie dacă lucrează într-un mediu stresant. Nu există nici un sistem al organismului pe care stresul nu l-ar afecta negativ.

5. Conversațiile despre orice.

De ce ar trebui să-ți irosești energia pentru a vorbi despre subiecte care nu-ți aduc profit nici ție, nici interlocutorului tău? Dacă simți că o conversație nu are nici un sens, nu ezita să-i pui capăt. Amintește-ți, viața este prea scurtă pentru subiecte lipsite de sens.
6. Supărarea.
Obiceiul de a nu ierta, a ține pică și a fi furios este, probabil, cea mai proastă calitate umană. Emoțiile negative ne consumă din energie și se alimentează cu ea, crescând în proporții enorme. Dacă nu poți ierta un om pentru o faptă sau alta, gândește-te că, în primul rând, îți faci rău ție, minții tale, sănătății tale fizice și rezervelor de energie din viața ta.
7. Somnul insuficient.
De unde să iei energie, dacă nu oferi odihnă nici trupului, nici sufletului? Nerespectarea bioritmurilor duce corpul spre confuzie: nu mai înțelege cum să facă față sarcinilor fără a avea un grafic stabil de muncă și odihnă, iar cu timpul se împotrivește.
Organismului îi este nociv nu doar alcoolul, drogurile și tutunul. Există mai multe obiceiuri pe care avem tendința de a nu le observa: mâncatul în exces, consumul de alimente nesănătoase, obiceiul negativ de a urmări tot ceea ce se întâmplă sau de a învinui tot universul pentru ceea ce ți se petrece. Cu cât mai rău te alimentezi, cu atât mai greu îi este organismului de a elimina toxinele, astfel încât aceste obiceiuri alimentare conduc adesea la boli hepatice și insuficiență renală. Obiceiul de a gândi negativ duce la perturbarea sistemului nervos.
8. Factorii externi și bolile.
Există factori externi care afectează faptul că nu suntem capabili. Cu toate acestea, fiecare poate  opri fluxul de energie vitală care este consumat, prin evitarea oamenilor neplăcuți din viața noastră. Important – nu te supăra, dar oprește comunicarea sau cearta cu persoanele neplăcute, nu-i lăsa să se bucure de vulnerabilitatea ta.
Sfat: Dacă ți se pare dificil să duci evidența energiei tale vitale, comportă-te cu ea la fel ca și cu banii. Fă o listă și ia în considerare costurile și energia pe care o cheltui pentru anumite lucruri. Vezi unde poți reduce din energie și ce lucruri ar trebui să faci pentru a-i mări cantitatea. Astfel, vei fi capabil să-ți echilibrezi viața și vei avea mult mai multă energie pentru a realiza tot felul de lucruri.
Sursa: De vorbă cu tine.

21 de lucruri prin care te autosabotezi

Am auzit la un moment dat următoarele vorbe: “Atunci când nu mai alergi după lucrurile nepotrivite, atunci oferi o şansă lucrurilor potrivite să te ajungă din urmă”. Nimeni nu se poate întoarce înapoi şi să schimbe modul în care a început să facă ceva, însă oricine poate să pornească într-o nouă călătorie începând de astăzi şi să ajungă la o nouă destinaţie.

Totuşi, înainte de a face acest lucru, înainte de a pleca în această călătorie, este important să te opreşti din a mai face lucrurile care te trag înapoi:

1. Nu-ţi mai petrece timpul cu oamenii nepotriviţi

Viaţa este pur si simplu prea scurtă pentru a-ţi petrece timpul cu oameni care te lasă fără energie şi te fac nefericit. Niciodată să nu insişti să petreci timpul cu cineva care nu te apreciază aşa cum eşti. Ţine minte că prietenii adevăraţi sunt cei care sunt lângă tine atunci când îţi merge cel mai prost şi nu neapărat cei care-ţi sunt alături atunci când îţi merge foarte bine.

2. Nu mai fugi de problemele cu care te confrunţi

Pur si simplu priveşte-le direct în ochi. Nu spun că este un lucru uşor de făcut. Este destul de dificil să faci faţă tuturor loviturilor pe care le primeşti fără să ai nicio reacţie. Nu trebuie să fii capabil să găseşti instant o soluţie la problema cu care te confrunţi. De fapt, câteodată s-ar putea să ne supărăm, să ne întristăm, să suferim, să ne împiedicam şi să cădem. Pentru că exact acela este scopul acelui eveniment: să faci faţă unei probleme, să înveţi ceea ce ai de învăţat, să te adaptezi şi să o rezolvi cu trecerea timpului. Astfel de evenimente te transformă şi te modelează de-a lungul vieţii ajutându-te să devii o persoană completă.

3. Nu mai încerca să fii ceea ce nu eşti

Una din cele mai mari provocări ale vieţii este să fii tu însuţi într-o lume care tot încearcă să te facă să semeni cu toţi ceilalţi. Mereu va fi cineva care este mai drăguţ, mai deştept, mai tânăr, însă niciuna din aceste persoane nu eşti tu. Evită să te schimbi doar pentru a fi pe placul celor din jur. Fii tu însuţi şi persoanele potrivite care vor rezona cu tine exact aşa cum eşti, îşi vor face apariţia în viaţa ta.

4. Nu mai ţine cu dinţii de trecut

Aici este destul de simplu: Nu poţi să te apuci să scrii următorul capitol al călătoriei tale dacă tot continui să reciteşti capitolul anterior.

5. Să nu-ţi mai fie teamă că vei face o greşeală

Atunci când te apuci ceva şi nu-ţi iese aşa cum îţi doreşti, este de 10 ori mai bine decât să nu faci nimic. Fiecare succes are în spatele său un drum de încercări şi eşecuri. Cu fiecare situaţie în care lucrurile nu au ieşit aşa cum te aşteptai, te apropii mai mult de momentul în care vei reuşi. De cele mai multe ori, ajungi să regreţi lucrurile pe care nu le-ai făcut decât pe cele care le-ai făcut.

6. Nu mai încerca să cumperi fericirea

Cele mai multe lucruri pe care ni le dorim sunt scumpe. Însă lucrurile care dau cu adevărat sens vieţii noastre sunt gratuite: iubirea, râsul şi să munceşti pentru ceea ce te pasionează.

7. Încetează să mai cauţi fericirea exclusiv în alţi oameni

Dacă nu eşti fericit şi împăcat cu tine însuţi, nu vei putea fi fericit într-o relaţie de lungă durată cu cineva. Mai întâi de toate, este foarte important să creezi stabilitate şi echilibru în viaţa ta înainte de a o împărţi cu altcineva.

8. Elimină gândul că nu eşti pregătit

Sunt destul de rare cazurile în care cineva să se simtă 100% pregătit atunci când apare o oportunitate. Pentru că cele mai frumoase oportunităţi din viaţă ne forţează să ne dezvoltăm dincolo de zona noastră de confort, asta înseamnă că cel puţin în prima fază, nu ne vom simţi prea confortabil.

9. Nu te mai implica în relaţii din motive total nepotrivite

Gândeşte-te foarte bine atunci când te implici într-o relaţie. Mai bine să fii singur decât într-o companie neplăcută. Există vreo grabă? Dacă ceva trebuie să se întâmple, se va întâmpla de la sine la momentul potrivit, cu persoana potrivită şi din motivul cel mai bun. Îndrăgosteşte-te atunci când eşti pregătit/ă şi nu atunci când te simţi singur/ă.

10. Nu mai respinge noile relaţii pentru că celelalte nu au funcţionat

Fiecare persoană pe care o întâlneşti vine în viaţa ta cu un scop. Unele te vor testa, altele poate se vor folosi de tine şi altele te vor învăţa ceva. Însă lucrul cel mai important este faptul că vor exista persoane care vor scoate în evidenţă cea mai bună variantă a ta.

11. Nu te mai lua la întrecere cu toată lumea

Evită să-ţi mai faci griji în legătură cu lucrurile pe care le fac ceilalţi bine. Dacă vrei să te întreci cu cineva, tu eşti cea mai potrivită persoană.

12. Nu mai fii invidios pe ceilalţi

Atunci când eşti invidios, este ca şi cum ai număra lucrurile bune din viaţa altcuiva în loc să le numeri pe ale tale. Pune-ţi următoarea întrebare: “Care-i acel lucru pe care şi-l doresc oamenii din jur şi eu îl am?”

13. Nu te mai plânge şi încetează să-ţi mai fie milă de tine

Provocările vieţii sunt aşezate acolo unde sunt pentru un motiv: să-ţi modeleze calea într-o direcţie potrivită pentru tine. S-ar putea să nu înţelegi absolut totul în momentul în care ţi se întâmplă şi acele momente s-ar putea să fie unele dificile. Însă dacă te gândeşti puţin la acele provocări, de cele mai multe ori îţi vei da seama că acestea te-au condus într-un loc mai bun, ai întâlnit oameni de calitate, ai evoluat mental şi emoţional. Aşa că zâmbeşte! Spune-le tuturor că astăzi eşti mai puternic/ă decât ieri, pentru că de cele mai multe ori, aşa este!

14. Nu-i mai lăsa pe alţii să te coboare la nivelul lor

Sunt foarte multe situaţii în care este mai bine să refuzi să-ţi cobori standardele pentru a face pe plac celor care refuză să şi le crească pe ale lor.

15. Să nu mai faci acelaşi lucru iar şi iar fără să te opreşti

Momentul oportun să iei o pauză este atunci când nu ai timp să faci asta. Dacă vei continua să faci ceea ce ai făcut şi până acum, vei continua să obţii ceea ce ai obţinut şi până acum. Câteodată trebuie să-ţi iei o anumită distanţă pentru a observa lucrurile mai bine.

16. Nu mai trece cu privirea momentele ce par mărunte

Bucură-te de lucrurile simple pentru că s-ar putea să vină o zi în care vei descoperi că acestea erau lucruri importante. Cea mai bună porţiune din viaţa ta vor fi acele momente mărunte care nu au o denumire anume, atunci când ţi-ai petrecut timpul stând de vorbă şi zâmbind alături de cineva important pentru tine.

17. Nu mai încerca să faci lucrurile perfect

În lumea reală nu eşti recompensat dacă eşti perfecţionist ci dacă reuşeşti să faci ceva şi să-l duci până la capăt.

18. Nu te mai comporta ca şi cum totul este OK când de fapt nu este

Este OK să mai ai momente în care simţi că eşti la pământ, pentru puţin timp. Nu-i nevoie să te prefaci că eşti mereu puternic/ă şi nu-i nevoie să dovedeşti mereu că totul merge foarte bine. De asemenea, nu-i nevoie să te preocupi cu ceea ce cred alte persoane; dacă simţi nevoia să plângi, poţi să o faci – chiar este sănătos să faci asta câteodată. Cu cât treci prin aceste momente mai repede, cu atât mai aproape este momentul în care poţi din nou să zâmbeşti.

19. Nu mai da vina pe alţii pentru probleme tale

Atunci când observi lumea din jur şi ţi se pare că lucrurile merg aiurea, dă-ţi seama că este doar responsabilitatea ta ce faci mai departe. Învaţă ce ai de învăţat şi observă cum ai ajuns în această situaţie. Atunci când dai vina pe alţii pentru situaţiile prin care treci, arunci responsabilitatea este la ei în teren şi practic le oferi putere şi control asupra unei arii din viaţa ta.

20. Nu mai încerca să fii pe placul tuturor

Este imposibil să faci asta şi dacă încerci, există un risc foarte mare să te stoarcă de energie. Însă dacă faci o persoană să zâmbească, acest lucru poate schimba lumea. Poate nu toată lumea, însă va schimba lumea ei. Aşa că, concentrează-ţi atenţia într-o direcţie specifică.

21. Nu-ţi mai concentra atenţia asupra lucrurilor pe care nu le doreşti

Contrează-te pe ceea ce vrei să se întâmple în ceea ce faci. Mintea noastră are o dificultate reală în a procesa negaţia. Pentru a şti ce să nu faci, mai întâi trebuie să te gândeşti la ceea ce ai de făcut, pentru a-ţi da seama ce să nu faci. De exemplu: “Nu te gândi la ce culoare au frunzele toamna.” Ţi-a apărut în minte, chiar şi pentru o fracţiune de secundă, o imagine cu frunzele toamna? Exact despre asta vorbesc. Contrează-te pe ceea ce vrei să se întâmple şi nu pe ceea ce nu-ţi doreşti.

Printre surse: marcandangel.com, lifehack.org şi lifehacker.com

Semne de punctuație – suntem

Dacă diferit, atunci despre faptul că suntem semne de punctuație. Mi-a venit banal această idee gândindu-mă la ideea că avem mulți oameni în viață care ne marchează, cum de astfel și noi o facem, oameni care într-un final ne părăsesc.

Cred că la început suntem virgule, mereu persistăm în poveștile lor despre prietenii din copilărie, prietenii care la un moment dat s-au anulat și dizolvat în circumstanțe. Periodic alternăm între virgule, două puncte și acel punct și virgulă care subliniază trivialitatea. E trivial să persistăm în viața unora doar pe un moment scurt de timp, marcându-i și mergând mai departe. Interogări și exclamări în careva situații. Ba interogăm și accentuăm, ba suntem interogați și accentuați. Suntem folosiți și pe post de puncte de suspensie mai ales în momentele critice a unora pe care i-am dezamăgit. Păcat, nu știu cum voi, dar eu am dezamăgit mulți oameni în acest scurt poem numit viață. Linii de pauză, sau linii de dialog, paranteze sau ghilimele, tu câte ori ai fost citat?

Într-un final devenim puncte. Suntem pauze între momente sau circumstanțe care nu au mai mult nici o legătură, absolut goale și mici, poate negre, dar puncte. Cândva totul a început de la o virgulă, virgulă care marca pauze mici și reveniri la normal, dar am devenit sau vom deveni puncte. Jalnic. Te-am cuprins om bun…

Sursa: Suflet din boabe de cafea - Leahu Alexandru

Petre Țuțea - un geniu cu suflet de copil

O namilă de om, cu verb potopitor de gigant. Nu exagerez. Cei care l-au ascultat 3, 4, 5 ore vorbind încontinuu de toate cele, fără să dea voie altuia să strecoare vreun cuvînt, vor recunoaște că n-am exagerat cu nimic în caracterizarea de mai sus. Petre Țuțea era un geniu verbal, singular în generația lui, care n-a dus lipsă de vorbitori străluciți. El și-a revărsat cu generozitate geniul, fără nici un gînd de răsplată materială. Nu numai prin saloane cu doamne admirative – care îl priveau cu ochi holbați ca la o minune -, dar și prin reuniuni de cărturari unși cu toate alifiile, și pe care îi uluia. Mircea Eliade – alt potop -, încercînd o întrecere cu Țuțea, s-a dat bătut într-o seară la taifas într-o casă de pe strada Cîmpineanu. Eliade – după ce l-a ascultat cîteva ore în șir pe conu Petrache, divagînd cu caracteristica lui impetuozitate și cu verva lui îndrăcită despre probleme de metafizică, despre poezie și teatru, despre politică și cîte altele – a spus că ar fi onorat să-i fie secretar. Poate și în glumă, dar și în serios.

Omul acesta era un cuceritor și palpitant spectacol. Nu e domeniu în care să nu fi avut ceva de spus. Cap enciclopedic, el a acumulat, cu o răbdare de benedictin, cunoștințe temeinice în materie de drept și de economie – discipline ale specialității lui, aprofundate la Berlin, dar și în filozofie, literatură, medicină și fizică, ori chimie, în astrologie și geografie...

Tip polivalent de Renaștere, tot ce s-a sedimentat în memoria lui colosală, servea nu ca un simplu depozit de obiecte moarte, ci ca sursă inepuizabilă pentru strălucitoarele lui speculații ale unui verb incandescent. Era un om în aproape permanentă ebuliție verbală. Te întrebi chiar, când a avut timp să-și însușească atâta bogăție de cunoștințe. Dar nu mulțimea cunoștințelor îl deosebeau de alții ca el, ci darul de a transfigura aceste cunoștințe, trecându-le printr-o proprie alchimie, cristalizându-le în forme surprinzătoare, împletindu-le cu metafore foarte la locul lor.

Sorin Pavel – unul dintre spiritele cultivate și alese ale generației lui, sortit să se sfârșească în anonimat – a închinat, pare-se, un portret amplu al lui Petrache Țuțea, proslăvindu-l. Laudă pe care o merita cu prisosință și care constituie una din puținele satisfacții la care ținea. Lauda era un imbold pentru Țuțea: îl excita, îl îmbăta, îl întărea sufletește. Vanitatea și orgoliul îl locuiau pe acest Socrate al nostru, care-și dădea totuși seama de o candoare de copil, de zădărnicia laudelor ce i se aduceau și a trufiei care-l îmbățoșa. Pe cât de inaccesibil ți se părea când îl vedeai pe piedestal sau predicând ca din amvon, pe atât de copil, de naiv și de dezarmat era în contactele lui cotidiene cu lumea¹. Capabil de mari, neclintite prietenii, el era de o fidelitate de la care nu se abătea cu prețul nici unei tranzacții, oricât de ispititoare. Tot ce avea împărțea cu nemaipomenită dărnicie. Și au fost epoci când el a avut din plin și n-a precupețit să-și ajute prietenii în nevoie sau să-și uimească prietenii cu generozitatea lui.

Lăcomia lui de bucate ale gurii era la nivelul arderilor care aveau probabil loc în organism. Mânca pantagruelic, fără nici o preocupare de conveniențe, de mediu. Chiar cînd mânca, atenția lui nu era acaparată de bucate, era concentrată la ce gîndește și urmează să spună. El înfuleca mecanic, aș spune că mînca ca să-și umple burduhanul, fără altă plăcere. Unii – care nu mai pot de subțirime – strâmbau din nas văzîndu-l mâncând, și spuneau: "Ce prost crescut!". Numai că oamenii de calibrul lui Țuțea nu pot fi măsurați cu măsură obișnuită, după clișeu, cu elemente de judecată normală. E adevărat că uneori, furat de beția vorbei, era gata să apere cauze străine de el, pe care în mod obișnuit le dezaproba. Când voia să se amuze sau să contrazică cu orice preț pleda – cu egală elocință – cauze contrarii, cu titlu de exercițiu. L-am auzit spunînd la un moment dat că nu e inteligent acela care – cu tot arsenalul de argumente necesar – nu poate apăra, egal de convingător, două cauze ce se bat cap în cap². Veți spune: era un sofist. O asemenea etichetare era departe de a-l defini pe Țuțea. Jocul acesta intelectual și verbal la care se preta bucuros în anumite momente ori sub imperiul anumitor presiuni, nu-i întina puritatea lăuntrică și nu-i falsifica sinceritatea. Sufletul lui rămînea în adînc nesofisticat.

A făcut studii strălucite la Berlin, unde-și petrecea orele libere cu Petre Marcu-Balș (Petre Pandrea), cu Sorin Pavel, cu Emil Cioran, cu Ion Victor Pavelescu, pe care îi domina cu statura lui atletică, ca și cu cascada lui verbală. Am uitat să subliniez că Petre Țuțea a desfășurat și o vie activitate publicistică. Te întrebai, ascultându-l vorbind mai tot timpul, când a mai avut timp și pentru așa ceva. A început prin a scrie la revista "Stânga", militînd de pe poziții marxiste și scriind pagini întregi pe care de preferință și pentru rapiditate le dicta unui scrib.

Combativ, polemic, cunoscând învățătura marxistă mai bine decât oricine în acea vreme, scrisul lui Țuțea căuta să denunțe carențele politicii românești de atunci. A părăsit această poziție, luând atitudine de unul singur (chiar dacă semnau câțiva prieteni buni alături de el, erau semnături de omagiu mai mult decât de colaborare) și a redactat un Manifest al Revoluției Naționale. Era un rechizitoriu fulminant al peisajului politic românesc dinainte de al doilea război mondial, la care se adăugau – minuțios și vast alcătuite – soluțiile de îndreptare a vieții economice și politice românești. Bineînțeles că acest Manifest n-a avut ecoul sperat. Se cuvine să subliniez că scriitorul Țuțea era departe de a avea strălucirea cu care-și uimea auditorii vorbitorul Țuțea.

(Arșavir Acterian - Portrete și trei amintiri de pușcăriaș, Ediția a II-a, Editura Ararat, București, 2004, pp. 148-150; evocare republicată în Intelectualitatea interbelică între ortodoxie și tradiționalism, ediție îngrijită de Fabian Anton, Editura Vremea, București, 2008, pp. 35-38)

---

1. La rândul său, fostul deținut politic Ioan Ianolide, relatează în memoriile sale că deși formurările lui Petre Țuțea erau savante, totuși ”în intimitate era simplu, cald sufleteşte şi blând ca un copil.”

2. Un astfel de exercițiu didactic, desfășurat în timpul reeducării de la Aiud din perioada 1962-1964, este descris de memorialistul Octavian Voinea:

”Într-o bună zi, cine credeţi că urcă la această tribună? Tocmai PETRE ŢUŢEA în persoană. Atenţia tuturor deţinuţilor s-a îndreptat asupra vorbitorului. Acesta nu era un "nimeni" sau un "ştiu cine", ci era unul din tăriile pe care se baza moralul miilor de deţinuţi din închisoarea Aiudului.

Colonelul Crăciun a luat cuvântul înaintea lui PetreŢuţea, făcând introducerea în subiect:

- Acum vă va vorbi domnul profesor Petre Ţuţea despre ce este socialismul şi care sunt urmările lui benefice pentru omenire.

A fost pentru prima şi ultima oară când am auzit o adevărată lecţie asupra marxismului. Obiectivă, fără lozinci şi laude răsuflate şi fără vreo hulă împotriva acestei doctrine. A fost o lecţie ţinută de un pedagog talentat care a ştiut să se joace cu focul fără să se ardă. A ştiut să calce în mlaştină fără să se afunde în ea. În încheiere a zis: 

- Acestea sunt teoriile care au fost impuse în ţară, la care noi trebuie să reflectăm şi să tragem concluzii.” (cf. Masacrearea studențimii române, ediție îngrijită de Gheorghe Andreica)

Sursa: fericiticeiprigoniti

Cu ce rămâi din viața trăită pe pământ?

Viaţa trăită pe Pământ a încetat să mai fie un mister. Astăzi, pentru mine a devenit o revelaţie. Ne naştem goi, pe aceasta o ştim cu toţii, însă nu toţi acceptăm că vom pleca la fel. Viaţa trăită pe Pământ ne oferă satisfacţii sau neplăceri, uneori surprize. Că trăim fericiţi sau mai puţin fericiţi, că ne supunem tiparelor, reuşind să bifăm lista până jos sau că evadăm, un lucru este cert, noi nu rămânem aici.
Împlinirea va veni la tine în funcţie de măsura în care te exprimi. Nu te ajută la nimic doar analiza şi gânditul. Sinceritatea este atrăgătoare, pragmatismul este necesar, isteţimea a devenit sexi. Şi toate lucrurile sunt bune atunci când ştii să le priveşti. Personal, consider că după viaţa trăită pe Pământ rămâi cu gradul în care ţi-ai manifestat unicitatea.
Nu cunoştinţele, nu studiile, nu cultura şi nici tradiţia ori politica, nu ele te vor călăuzi mai departe, ci tu. În ce măsură ai fost tu însuţi în viaţa trăită pe Pământ sau în ce situaţii? Ai trăit mai mult cu mintea sau cu sufletul? Dacă ţi-ai dezvoltat mai mult mintea după moartea minţii în care ai tot investit, vei fi mai mic. Dacă ţi-ai hrănit mai mult spiritul vei fi stăpânul tău şi vei decide pentru tine. Atunci vei şti cine eşti.
Atâta vreme cât trăiţi, învăţaţi să fiţi fericiţi chiar şi atunci când sunteţi nefericiţi. Gratitudinea este atitudinea cu care oamenii împliniţi păşesc prin viaţă. Aici dragostea este biletul vostru de trecere. Altruismul este ultima etapă experimentată. Cei care au fost crucificaţi în trecut rosteau, în gând, sunt recunoscător că trăiesc asta.
În urmă cu câteva zile am fost întrebat cum de nu mă deranjează faptul că oamenii postează fragmente din cărţile mele fără să specifice sursa sau numele autorul. Întrebarea mi-a amintit un lucru foarte important.
Mi-a amintit importanţa mesajului pe care îl transmit şi că scopul a fost ca ele să ajungă la oameni, că le oferă mângâiere şi îi încurajează să înainteze în vieţile lor. Mi-a amintit că nu numele meu trebuie să apară pe Facebook, în ziare şi la televizor, ci conţinutul. Cărţile pe care le-am scris nu sunt ale mele, sunt ale voastre şi aşa va rămâne. Mulţumesc.
Analizând mai mult natura realizez că am de-a face cu o femeie. Aceasta mă face să fiu sensibil şi responsabil şi încerc să mă apropii cât mai mult de ea. Mulţi oameni trăiesc în simplitate, la ţară, liniştiţi. Aceştia nu trăiesc sufocaţi de presiunea oraşelor, de superioritate, minciună. Ei sunt oameni puri care nu cunosc falsitatea şi nici mândria, invidia sau dispreţul. Sunt oameni cinstiţi care iubesc oamenii şi animalele şi apreciază viaţa.
Şi totuşi răul s-a răspândit şi acolo, oamenii ca cei pe care i-am descris sunt din ce în ce mai puţini. Ei s-au retras din cauză că nu se regăsesc în lumea aşa cum este astăzi, dar nu ştiu cât vor rezista.
Dacă mi-ai cere să îţi descriu ceva ce îmi defineşte cariera ţi-aş dărui cartea MIKEL. Dacă m-ai întreba ce îmi defineşte existenţa ţi-aş demonstra iubirea.
Viaţa trăită pe Pământ m-a învăţat că iubirea nu este o dramă, despărţirea nici atât. Ura te face dependent de cel pe care îl urăşti. Atunci când eşti părăsit ai de-a face cu un om confuz, nicidecum cu unul înşelător. Oamenii devin astfel din teama că nu îşi vor umple golul interior şi sunt speriaţi. Azi jură iubire crezând că o simt, mâine nu mai ştiu ce au jurat iar după ce fug mâncând pământul se întorc. Atunci decizia va fi a ta.

Cu ce rămâi la final?

Toată suferinţa rămâne aici, nu iei niciun gram cu tine. Aşa se întâmplă şi în viaţă. Experienţa mi-a demonstrat că supărările, conflictele şi nemulţumirile se uită, doar bucuriile rămân. Personal, din copilărie nu îmi amintesc singurătatea, sărăcia, drama, ci emoţiile şi bucuriile. La fel ca cele din fiecare călătorie.
Linişteşte-te, viaţa trăită pe Pământ nu este atât de cenuşie precum pare că este în unele zile. Sunt convins că omul care a plecat de lângă tine a fost minunat şi că a avut un impact pozitiv asupra celor pe care i-a lăsat să experimenteze şi altceva. Toate etapele vieţii trebuiesc trăite cu inima. În viaţa trăită pe Pământ un simplu ce mai faci, rostit la momentul potrivit, către oricine, îţi poate construi întreaga viaţă.
Viaţa nu se termină! Imaginează-ţi tristeţea pe care ai simţit-o când ţi-ai luat rămas bun de învăţătoarea ta cea dragă, atunci când ai absolvit. Viaţa nu s-a terminat odată cu tristeţea care te-a copleşit, abia avea să înceapă.
Ai trăit frumos alături de omul pe care l-ai iubit, care te-a iubit înapoi iar împreună aţi învăţat atâtea? Bucură-te, deoarece viaţa trăită pe Pământ merge mai departe. Nimeni nu îţi poate lua amintirile, a sosit momentul să începi o altă viaţă. Sunt convins că tu ai decis aceasta fără să fii conştientă de alegerea ta şi te asigur că a fost cea mai perfectă alegere. Astăzi vreau să văd că te ridici.

„Decât să te temi de moarte, mai bine te-ai teme de o viaţă nepotrivită“.
Bertolt Brecht

Sursa: Alberto Bacoi Scriitor, editor şi om, mesager, fondator şi realizator la vorbindcudumnezeu.com

Cât adevăr

Cu ce rămâi?

Cu ce rămâi din toate
Spre câte-n lume-alergi
Cu tine-n veşnicie
Ce iei să duci când mergi?

Cu ce rămâi din banii
Pe care-i strângi zgârcit
Când moartea o să-ntrebe
Tu pentru ce-ai trăit?

Cu ce rămâi din câte
podoabe cauţi şi-mbraci
Când mulţi n-aveau nici zdrenţe
Ci tremurau săraci?

Cu ce rămâi din slava
Deşartă ce ţi-ai strâns
Când o să vină focul!
Cu scrâşnete şi plâns?

Cu ce rămâi din câtă
Grăsime-mpovărezi
Sau din frumuseţea care
Găteşti şi subţiezi?

Cu ce rămâi în urma
Cumplitului pârjol
Când toate-arzând, pleca-vei
Sărac, nebun şi gol?

Când Domnul o să vină
Cu slavă sau cu munci
Când tot ce-ai azi pieri-va
Cu ce rămâi atunci?

Autor: Traian Dorz

Se apropie Crăciunul

Astăzi sunt agitat. Crăciunul din anul acesta va aduce în viața mea schimbări radicale. Unii le-ar cataloga ca fiind catastrofale, dacă aș detalia. Pentru mine reprezintă  un nou început, renașterea omului nou care se resetează la ,,funcțiile de bază". Sunt pregătit. Solii schimbării au venit și mi-au dat de știre. Aștept, nu cu o oarecare neliniște această schimbare. Era necesară și am cerut-o cu toată puterea rugăciunii către Dumnezeu. Nu mai vreau să fiu omul care am fost. Mi-e dor de muncă, de dreptate, corectitudine, credință și de iubire. Drumul uitat mă așteptă. Deja picioarele mele desculțe simt iarba moale și răcoroasă dar și asprimea pietrelor de pe el. Mi-a lipsit atâta timp cât am rătăcit  pe aiurea. La capătul lui voi regăsi ce am pierdut demult, copilăria, prietenii adevărați ... pe Dumnezeu.

Cristian Constantin Teodorescu