Copacul, energie pura

Juramantul copacilor de a-i proteja pe oameni

Legenda spune ca atunci cind Iisus Hristos pe cruce fiind si-a dat ultima suflare, tot ceea ce era viu a frematat. In acel moment, copacii au facut un juramint: sa planga, sa sufere dupa Iisus si sa le slujeasca oamenilor dandu-le energie purificata. Pana in zilele noastre, copacii ne dau energia lor. Noi primim de la verdele care ne inconjoara nu numai oxigen, ci fara sa ne dam seama ne folosim de el ca de un prim ajutor in cazul caderilor energetice. Simtind slabiciune, instinctiv ne rezemam spatele de un copac si ne refacem fortele.

Unii dintre copaci stiu sa dea energie omului – acestia se numesc donori, iar altii, dimpotriva, iau energia, de aceea si actioneaza in alt fel: calmeaza si dau putere, vindeca si usureaza durerile. Alaturi de horoscopul stelar, exista si asa-numitul horoscop al druizilor, unde fiecarui om, in functie de data de nastere, ii corespunde un copac.

La diferite specii de arbori exista perioade anumite de liniste si de trezie din punct de vedere al energiei. Iarna potentialul energetic scade pina la 50-70 la suta la copacii carora le cad frunzele, iar la cei care sunt tot timpul verzi scade pina la 15-25 la suta.

In medicina populara se vorbeste foarte mult despre dendroterapie sau vindecarea bolilor cu ajutorul copacilor. In secolul nostru nu este simplu sa iti gasesti timp pentru o plimbare prin padure, iar principiul de baza al fiecarei terapii, se stie, este regularitatea procedurilor intreprinse.

Hranirea corpului cu energie

Forta magica le-a fost atribuita copacilor din cele mai vechi timpuri. La vechii egipteni erau raspindite amuletele din lemn, care erau purtate la git si ii protejau pe stapani de nenorociri. Se considera ca diferite tipuri de arbori au proprietati energetice diferite: hranesc corpul cu energie, inlatura inflamarile, contribuie la aparitia sentimentelor reciproce, protejeaza.

Trebuie sa mergeti la copacul dumneavoastra nu la intimplare, ci in mod regulat. Daca ati ajuns la un copac care va da energie, procesul de comunicare cu el trebuie sa continue 10-15 minute. Daca ati ajuns la un copac care poate sa va stoarca energia care nu va este folositoare, intilnirea se limiteaza la 1-2 minute. Fiecare specie de copac are proprietatile sale terapeutice.

De darul minunat al interdependentei dintre copac si om stiau sa se foloseasca stramosii nostri indepartati. In fiecare localitate, langa fiecare locuinta existau paduri sfinte sau copaci separati. La ei mergeau oamenii atunci cind aveau probleme si aproape de fiecare data gaseau ajutor.

Taietura intr-un copac il vindeca pe copil in trecut

Iata cum descrie cercetatorul francez Jacques Bross unul dintre obiceiurile care usurau suferintele si stabileau legatura intre om si copac: Pentru a vindeca un copil bolnav, acesta era purtat gol de trei ori printr-o sectiune facuta intr-un copac viu… Ritualul era facut la rasaritul soarelui, atunci cand copacul are mai multa putere. Copilul lua energie de la copac, iar copacul ii lua boala copilului. Dupa aceasta ceremonie, taietura din copac era legata si unsa cu argila. Astfel a aparut apropierea care a continuat multi ani intre om si copac.

In multe tari din lume, in ziua nasterii unui copil se sadea un copac, care devenea protectorul micutului, il apara si ii dadea o parte din fortele sale vitale. Locuitorii Germaniei, in trecut, in cinstea nasterii unui baiat sadeau un mar, iar in cinstea unei fete – un par. In Rusia, cand pe lume venea un baiat se sadea un stejar, iar atunci cind aparea o fata – un pin sau un mesteacan. Fiecare mergea la copacul sau pentru tamaduire.

Pentru a primi ajutor, trebuia stabilit un contact cu copacul, trebuia sa ii fie adus un cadou, sa se discute cu el, sa i se ceara ajutor, iar dupa aceea sa i se multumeasca. Se considera ca daca omul sta de citeva ori rezemat de copac cu spatele sau cu capul, acesta va lua asupra sa boala sau nenorocirea.

Ce inseamna toate acestea? Niste mijloace de descantat fara sens, capabile doar sa ii amageasca pe parinti? Cum ii poate ajuta unui bolnav o taietura intr-un copac viu? Poate exista o explicatie logica a acestui fapt?

Biocampul sau aureola stralucitoare din jurul trunchiului

In institutele tehnologice din lume se fac de mai multi ani cercetari ale formei biocampului copacilor. In acest scop, copacul este pus intr-un camp electromagnetic puternic, care provoaca aparitia unei aureole stralucitoare in jurul trunchiului.

Aceste inele stralucitoare care apar in jurul unor copaci pot fi fotografiate cu un film foarte sensibil si analizate. Un copac sanatos care creste separat va da pe fotografie un inel simetric, egal. Daca pe scoarta copacului se face o taietura, atunci in aureola va aparea o limba stralucitoare lunga. In acest loc, cimpul isi va creste dimensiunile brusc. In acest fel, actiunile de neinteles ale vracilor populari primesc o explicatie logica: ei cunosteau proprietatile terapeutice ale copacilor. Si chiar daca nu foloseau un termen atat de pretentios ca biocamp, ei stiau foarte bine despre forta de actiune a copacului in locul taieturii proaspete.

Multe dintre lucrurile pe care le cunosteau stramosii nostri s-au pierdut. Cu toate acestea, dupa o pauza destul de indelungata, omul s-a apropiat din nou de copaci. Potrivit datelor oferite de obiceiuri, in vechile carti erau adunate date despre proprietatile terapeutice ale plantelor. Se pare ca puteau usura suferintele omului nu numai copacii vii, ci si bustenii sau taieturile mici.

Biolocatia va ajuta sa va gasiti propriul copac

Entuziastii care s-au ocupat cu problema interdependentei copacului si omului au putut nu numai sa refaca unele mijloace de tratament al omului cu ajutorul copacilor, ci sa prelucreze si alte metode noi, mai eficiente. Multi dintre acesti cercetatori au folosit in studiile lor biolocatia – capacitatea omului de a fixa cu ajutorul unei rame din sarma campurile fizice ale diferitelor obiecte, in aceeasi masura si ale plantelor.

Biolocatia, cu ajutorul careia se poate gasi copacul propriu, nu este o descoperire a zilelor noastre. In gravurile chinezesti, care au varste mai mari de 4.000 de ani, este zugravit un om cu o ramura in mana care cauta apa. Desene analogice chiar mai vechi decat cele chinezesti au fost descoperite in pesterile africane, acestea au mai mult de 7.000 de ani vechime.

In zilele noastre cu problemele interactiunii dintre om si copac s-a ocupat foarte activ rusul Evsei Meilitev. Cu ajutorul unei rame el a facut citeva mii de masuratori ale schimbarilor de energie a omului sub influenta diferitelor tipuri de arbori.

Cele trei tipuri de influenta energetica

Acesta a reusit sa descopere in sistemul om – copac trei tipuri de influenta: de paralizare, atunci cand contactul scade energia omului; de alimentare, atunci cind energia creste; neutra, atunci cand energia nu se schimba. Fiecare dintre aceste influente se poate folosi in scopuri terapeutice.

Influenta de alimentare creste imunitatea organimului in fata bolilor, normalizeaza presiunea sangvina, inlatura durerile din zona inimii. Actiunea de paralizare contribuie la dezumflarea tumorilor, inlatura durerile de dinti si pe cele provocate de radiculita.

Simtind istovirea puterilor, multi dintre noi nu se mai grabesc sa inghita cateva pastile, ci se indreapta catre parc sau padure nu numai ca sa se odihneasca, ci si pentru a se vindeca.

Trebuie sa fiti foarte atenti insa, conditiile in care cresc copacii in zilele noastre sunt cu totul altele decit in vremea druizilor. Iar un copac care este indicat ca potrivit pentru unii dintre noi in acest horoscop, poate avea si alta influenta decit cea asteptata.

Pentru inceput trebuie determinat tipul de copac care vi se potriveste: cercetarile contemporane au aratat ca pacientul trebuie sa se apropie de copaci de diferite tipuri si sa puna trei intrebari: Contactul cu tine imi va spori energia?, Contactul cu tine imi va slabi energia?, Contactul cu tine va avea un rezultat neutru? Daca rama din sarma se intoarce la stinga, acest lucru inseamna da, iar daca se intoarce la dreapta – nu.

Comunicarea energetica si emotionala cu propriul copac

Mai departe, ca si in cazul alegerii unui medic, trebuie sa nu va grabiti si sa alegeti dintre toti mestecenii, pinii sau stejarii, pe cel care este al dumneavoastra, acel copac unic.

Dupa parerea cercetatorilor care se ocupa de problema comunicarii cu copacii, interactiunea cu propriul copac devine treptat nu numai energetica, ci si emotionala. Copacul se transforma intr-un prieten al omului, reactioneaza la o despartire de lunga durata prin vestejirea frunzelor, iar la o intilnire prin niste muguri proaspeti. Treptat, persoana care comunica cu arborele isi schimba si modul de percepere a lumii.

Aceasta simte bucuria si durerea copacilor care il inconjoara si nu mai poate sa treaca mai departe ca un mim fara sa se gandeasca la ranile pe care i le poate provoca naturii. Copacii sunt niste acumulatorii vii, unici ai energiei cosmice, pe care o impart cu omul vindecandu-i ranile lasate de succesele civilizatiei contemporane.

Comunicarea cu un copac poate indrepta sanatatea, dar ii poate si dauna. Vom lua ca exemplu foarte popularele plimbari prin padure primavara. In acele momente, biocampul copacilor este foarte intens. Adesea, oamenii care se intorc de la plimbare nu sunt plini de viata, proaspeti, ci dimpotriva obositi, cu dureri de cap. Acest lucru nu este uimitor.

Energia mai multor copaci poate influenta negativ

In padure, cu energia omului reactioneaza in acelasi timp diferiti copaci, care alimenteaza energia lui sau o paralizeaza. Acest cocteil de energie poate influenta negativ starea psihica a omului. Copacii nu sint indiferenti la influenta energetica in relatia dintre ei. In orase se pot vedea adesea un plop si un mesteacan saditi unul linga altul. Uitati-va la ei si vei vedea ca pe partea in care plopul se intilneste cu mesteacanul lipsesc ramurile. Acestea sunt ca niste miini suferinde intinse in lateral, in partea opusa plopului, pentru ca energia acestuia paralizeaza energia mesteacanului.

In timpul plimbarii ar trebui ca de citeva ori, la fiecare 5-10 minute, sa va rezemati cu spatele de copacul dumneavoastra.

Capacitatea copacului de a da energie si a omului de a o primi se schimba in timp. Gasirea propriului copac din multime, determinarea perioadei de timp potrivite pentru comunicarea cu el se pot face numai prin niste experimente foarte atente.

Proprietatile terapeutice ale pieptenelui din lemn

Nu toti cercetatorii proprietatilor terapeutice ale copacilor considera ca boala poate fi vindecata numai de o planta vie. Unii folosesc cu succes si parti separate din plante. Academicianul rus Boris Dodonov a prelucrat o metoda de tratament al bolilor cu ajutorul aplicarii pe diferite portiuni ale corpului a aschiilor subtiri din mesteacan si plop tremurator.

Medicul moscovit Dmitri Dorogov a inceput sa foloseasca pentru tratament piepteni din lemn. In timpurile stravechi, pieptenii nu erau decat din lemn. Pieptanatul zilnic dimineata si umezirea parului cu apa era un ritual de purificare si innoire a caracterului.

In reprezentarile mitologice parul leaga sufletul omului de cealalta lume. Pentru ca parul este legat direct de suflet, mai mult decit orice alta parte a corpului da informatii despre noi. De aceea, a actiona asupra parului era egal cu a actiona asupra omului. Pieptenele facut din lemn si care poarta in sine un curent de energie cosmica este un instrument care uneste biocampul omului si al copacului.

Specialistii considera ca proprietatile terapeutice ale pieptenelui depind de tipul de lemn din care este facut. De aceea, daca omul este lipsit de sustinere, de echilibru, trebuie sa aleaga un copac care are un exces de energie – plop, pin, nuc. Daca va simtiti obosit, adresati-va pentru ajutor copacilor care va umplu de energie – stejar, artar, mesteacan.

Arbori pentru sanatate

Stim ca ne putem trata cu ajutorul arborilor vii, dar si cu fragmente din lemnul acestora. Acest tratament este util in diverse boli, dar pana in prezent nu s-a stiut ca fiecare arbore are un bioritm al sau – cu ore de repaus si ore de maxima activitate biologica. Aceste perioade de maximum sunt cele in care arborii ne aduc un folos maxim din punctul de vedere al efectelor terapeutice.

Unii arbori ne atrag, altii sunt neplacuti, resping si sperie, produc emotii negative. Fiecare dintre noi isi poate gasi copacul care i se potriveste, a carui energie o va resimti si care il va ajuta.

Este necesar sa mentionam, de asemenea, ca arborii au unii energie pozitiva, altii energie negativa. Spre exemplu, energia pozitiva este proprie mesteacanului, stejarului, pinului, castanului, artarului, teiului, frasinului, salciei. Acesti arbori ne alimenteaza cu energia lor vitala, dand sanatate organismului uman.

Arborii cu energie negativa sunt plopul, plopul tremurator, bradul, platanul, malinul, arinul. Acesti arbori absorb energia din corpul omului si, o data cu ea, extrag si durerea, eliminind din organism energia daunatoare.

Perioadele de activitate a arborilor

Mesteacanul

Intre orele 2.00 si 3.00 (ora Bucurestiului), mesteacanul se afla in perioada de pauza. Perioada activa este cuprinsa intre orele 4.00 si 8.00 (valoare maxima – in restul timpului nu se obtine efectul maxim). Energia mesteacanului este moale, cu efect linistitor. Persoana apasata de stres se lipeste de scoarta mesteacanului, varsa lacrimile cuvenite, iar dupa ce a fost eliminat stresul, linistea sufleteasca revine.

Stejarul

Este in repaus intre orele 14.00 si 16.00. Perioada cea mai activa este intre orele 21.00 si 3.00 dimineata. Energia stejarului este puternica, atotstapinitoare. De stejar nu te poti apropia oricum. Cei ce sunt iritati, plini de nervi, ar face mai bine sa nu se apropie de un stejar. In prima etapa este nevoie de energia unui plop tremurator sau a unui arin, pentru a scapa de starea de nervi si, abia dupa aceea, ne putem apropia si de stejar, pentru a beneficia de aportul energiei sale.

Pinul

La fel ca toate coniferele, pinul este in permanenta activ (fara pauze). Energia pinului este puternica. El este capabil sa preia orice depresie, preia si anihileaza socul psihico-emotional de la persoana afectata.

Artarul

Perioada de repaus a acestui arbore este intre orele 3.00 si 4.00, iar cea de activitate intre orele 6.00 si 9.00. Energia artarului este moale, relaxanta si aduce intr-o stare de armonie invelisul energetic (aura) al omului. De asemenea, deochiul este cel mai bine alungat sub coroana unui artar.

Frasinul

Are o energie pura, subtila. Aceasta purifica foarte bine campul energetic uman si redreseaza si psihicul. In apropierea unui frasin este recomandabil sa meditam, aici realizandu-se o concentrare puternica a atentiei. Frasinul inregistreaza un maxim al activitatii intre orele 10.00 si 12.00. Acest arbore se recunoaste usor dupa semintele ca niste elice.

Castanul (salbatic)

Este activ intre orele 12.00 si 14.00, perioada de pauza fiind intre 6.00 si 7.00. Energia castanului elibereaza, genereaza fantezie, dar exagerarea contactului cu acest arbore poate duce la halucinatii.

Teiul

Acest arbore se afla in repaus intre 5.00 si 6.00, fiind activ intre orele 1.00 si 5.00. Energia teiului este de factura moale, blanda. Senzatia pe care o da energia teiului este de caldura si pace. In China teiul este numit (si nu degeaba) copacul uitarii.

Salcia

Repausul salciei este intre 1.00 si 2.00, iar activitatea intre 17.00 si 20.00. Energia salciei este moale, calmanta, relaxanta, capabila sa refaca organismul ce revine in contact cu energia ei. In preajma salciei trec senzatiile de furie si oboseala. Salcia este capabila sa ne scape de durerile de cap si sa readuca armonia in intregul organism.

Plopul

Pauza este intre orele 3.00 si 4.00, iar activitatea intre 14.00 si 17.00. Energia este uniforma, moderata, mobilizeaza fortele din noi in directia dorita, realizeaza corectia psihicului. Daca imbratisam plopul pentru cateva minute, scapam de oboseala. Dar nu este bine sa exageram, caci se produce un retur al energiei, ceea ce da senzatia de ameteala.

Plopul tremurator

Acest arbore se odihneste intre 1.00 si 2.00 noaptea si este activ intre orele 13.00 si 16.00. Creste in zone umede. Plopul tremurator aspira energia ca un vampir, de aceea nu se recomanda stationarea in apropierea acestui arbore mai mult de 10 minute. In general, oamenii se resimt intr-o padure de plopi tremuratori, caci aici domneste disconfortul. Totusi, ramanerea un scurt interval de timp langa un asemenea copac este benefica, deoarece el va pompa din organismul nostru tot stresul si surplusul de energie daunatoare. In doar 10 minute, cu o crenguta de plop tremurator putem scapa de durerea de masele, doar lipind ramurica de obraz. De fapt, plopul tremurator alina orice durere, in afara de durerile de cap si crizele cardiace.

Arinul

Creste, de asemenea, in zonele umede. Ramane in repaus intre orele 0.30 si 3.00. In rest este in permanenta activ. Energia arinului este negativa, deci nu trebuie sa ne sprijinim de acest copac. Dar, daca folosim o bucatica de lemn de arin, pe care o aplicam in zona ficatului, scapam de criza biliara. Totodata, arinul ne ajuta sa ne eliberam de durerile sufletesti, cauzate de suparari, iar in reumatism este bine sa se frictioneze locul dureros cu frunze de arin.

De retinut

Pentru a ne reface din punct de vedere energetic si emotional, trebuie sa alegem totdeauna copacii cei mai sanatosi, cu scoarta fara umflaturi sau cicatrice, pentru a avea certitudinea energiei lor de calitate (si a unei zone bioenergetic corespunzatoare).

 Vindecatorii cu ramuri verzi:  MESTEACANUL, FAGUL si BRADUL

Nu e usor, dar nici greu. Important e sa vrem. Sa dorim cu adevarat sa ne identificam cu natura, sa credem in puterea ei tamaduitoare, fara spaima ca spectacolul pe care il oferim e ridicol. Terapia padurii incepe in clipa cand prejudecatile sunt lasate deoparte, cand gandurile obsesive sunt alungate, cand suntem gata sa ne imprietenim cu o floare sau un copac.

Am invatat sa ne activam simturile pe care ni le-a daruit Dumnezeu: pipaitul, mirosul, auzul… Tacand si simtind, ne redescoperim intimitatea pierduta, in timp ce mirosim o floare sau imbratisam un copac.

Natura ne ajuta sa descoperim ceea ce este viu in noi; harta pierduta a stiintei de a comunica fara nici un fel de cuvinte, ci doar prin simturi si prin emotii, prin bucuria nemarginita de a face parte din randuiala lui Dumnezeu. Cine traieste in preajma padurii  stie bine ca, prin efluviile de energie, ea influenteaza starea de spirit, alina sau da speranta, usureaza durerile sufletesti si trupesti. Fiecare copac in parte ofera asistenta afectiva si, prin ea, vindecare. Fiecare membru al padurii este un recipient urias de energie, care se transforma in ajutor. Cu o conditie: sa stim sa comunicam cu el.

MESTEACANUL

Numara in jur de 40 de specii ce pot fi recunoscute dupa culoarea alba a scoartei, foarte fina la pipait, si dupa forma usoara si vaporoasa a frunzisului. Gratia cu care crengile se imbina intre ele confera siluetei sale o suplete delicata si blanda. Frunzele lui freamata intruna pe vant iar iarna, ramurile se misca la cea mai mica adiere. Sub finetea de matase a scoartei sale, mesteacanul ascunde, insa, un lemn dur si solid. Cand te asezi la radacina unui mesteacan, patrunzi intr-o atmosfera blanda, ocrotitoare, care iti da sentimentul ca te eliberezi de poveri. Un indemn sa credem ca viata nu e facuta doar din lupta, ci ca poate fi adesea placuta si armonioasa.

Calitatile mesteacanului

Calitatea lui dominanta este blandetea, care ne ajuta sa depasim starile de soc. Fizice – lovituri, arsuri, dureri violente. Emotionale – de la neplacerea produsa de o veste proasta si pana la suferinta produsa de pierderea unui apropiat. Blandetea mesteacanului ne ajuta, de asemenea, sa ne impacam cu noi insine si cu ceilalti, lasand sa izvorasca iubirea si bunatatea.

Eliberarea tensiunilor

Durerile de umeri, de maxilare sau de stomac sunt adesea efectul tensiunii in care traim. Blandetea mesteacanului produce o usurare a consecintelor provocate de stresul cotidian.

Reconcilierea masculin-feminin

Societatea in care traim incurajeaza, in principal, calitatile masculine de lupta si vointa, in timp ce energiile feminine sunt devalorizate. Mesteacanul ne ajuta sa reconciliem aceste doua aspecte, prezente in fiecare din noi, ajutandu-ne sa devenim creativi.

Eliminarea emotiilor

Anumite emotii, precum frica, spaima, furia, ii depasesc adesea pe cei care le cad victime si care isi pierd controlul. Mesteacanul ne ajuta sa facem pace cu noi insine si sa ne acceptam asa cum suntem.

Depasirea suferintelor femeiesti

Numeroase probleme ginecologice rezulta din experiente neplacute, precum avortul, sarcina extrauterina, menstre dureroase etc. Prezenta mesteacanului le ajuta pe femeile chinuite de urme si amintiri neplacute sa-si accepte zona in cauza de pe o noua treapta de intelegere.

Acceptarea schimbarilor

O operatie sau un accident poate sa provoace modificari corporale definitive. Mesteacanul ne ajuta sa ne acceptam noua stare fizica asa cum este.

Depasirea egocentrismului

Mesteacanul ne ajuta, de asemenea, sa ne depasim egocentrismul exacerbat, instaurand in locul ramas liber eul interior.

FAGUL

Este un arbore impozant, al carui trunchi drept, in forma de coloana puternica, atinge adesea o inaltime de 30-45 de metri. Creste cu mare vigoare si este foarte rezistent. Degaja o forta impregnata de seninatate, de incredere si de stabilitate. Radacinile sale – raspandite, dar nu prea adanci – par sa nu aiba nevoie sa se agate de pamant, pentru ca stabilitatea fagului rezida in propria lui forta. Fagul nu este invadat niciodata, nici de iedera, nici de vasc. Sub el nu veti vedea crescand buruieni sau tufisuri. Serenitatea si forta pe care le degaja ii dezarmeaza pe invadatori. In schimb, acest arbore creste foarte usor alaturi de alte specii, care nu-l impiedica sa arate ceea ce este. Impresia aceasta de incredere si siguranta de sine exprimate de fag se regaseste si in soiul lemnului sau, solid si dur, foarte greu de lucrat. Constient de valoarea sa, fagul ne invata sa fim la fel de puternici ca el, sa ne gasim forta interioara care sa ne ajute sa infruntam fiecare situatie critica din viata, cu siguranta si calm.

Insusirile fagului

Viata noastra cotidiana e hartuita de spaime: spaima de boala, spaima de somaj, spaima de moarte, de a-i pierde pe cei iubiti, spaima ca suntem pacaliti si mintiti. Suntem prizonierii unui cerc vicios, in care spaimele pe care le resimtim ne fac vulnerabili, ceea ce sporeste si mai mult frica. Toate acestea au un efect devastator asupra echilibrului nostru fizic si mental. Increderea in sine simbolizata de fag ne elibereaza de spaime si ne degaja spatiul interior, pentru a lasa sa infloreasca alte calitati.

Regasirea increderii in sine

Lipsa increderii in sine duce automat la indoiala de sine si de capacitatile noastre, dar si indoiala fata de sinceritatea celorlalti. Lipsa de incredere in altul este reflexul indoielilor noastre. Calitatile fagului ne vor ajuta sa ne regasim aceasta incredere si calmul mental necesar pentru a lua o decizie, pentru a ne forma o opinie, pentru a actiona fara sa ezitam.

Inlaturarea efectelor fiziologice ale fricii

Lipsa de incredere in sine, indoielile fata de noi si de ceilalti se pot exprima in plan fizic prin dureri de stomac si deranjamente intestinale. Problemele legate de gat, de faringe, de inghitit, pot fi si ele provocate de blocaje de energie, legate de teama si lipsa de incredere. In ambele cazuri, prezenta fagului aduce mari usurari.

Depasirea timiditatii

 Timiditatea ne impiedica sa fim noi insine. Fagul ne ajuta sa ne vedem intr-o lumina mai buna si sa ne castigam increderea in noi.

Inlaturarea anumitor slabiciuni organice

Slabiciunea unor anumite parti ale corpului poate sa fie provocata de impresia de vulnerabilitate pe care o avem despre noi. Medicina chineza recunoaste impactul fricii asupra rinichilor. Toate simptomele de slabiciune fizica vor gasi o ameliorare in contact cu energia benefica a fagului.

BRADUL

Are peste 50 de specii si este unul dintre cei mai mari copaci din Europa. Poate sa atinga 50-60 de metri. Prezinta o dezvoltare simetrica, in jurul unui trunchi vertical. Creste repede, mai ales spre inaltime, si nu are corola rotunda, ci varf. Circulatia sevei e foarte fluida, principiul care o face sa urce porneste din sol spre trunchi, care se ridica in sulita. Cresterea se desfasoara intre pamant, unde i se afla radacina, si cerul in care se dezvolta. Este o legatura magica, prin care energiile joase se intalnesc cu cele inalte.   Veritabil pod intre pamant si cer, bradul are adesea trunchiul golas. Padurile in care creste sunt intunecate, esential pentru el este sa lege cerul de pamant. Datorita fortei sale energetice, in nordul Europei, bradul a fost considerat arborele nasterii, acel moment privilegiat care leaga existenta pamanteana cu cea celesta. Calitatea energetica a bradului este expresia fluiditatii care leaga spiritualul cu materialul, spiritul cu materia.

Calitatile bradului

Calitatea dominanta a bradului este fluiditatea. El ajuta sa ne eliberam de blocajele cauzate de proasta circulatie a energiei sau fluidelor prin corpul fizic.

Faciliteaza respiratia

Plamanii nostri sunt niste saci care se umplu de aer si se golesc. Felul in care respiram evidentiaza manifestari ale unor disfunctii ascunse.  O respiratie scurta, neregulata, tradeaza adesea un caracter stresat sau anxios. Respiratia doar cu partea superioara a pieptului arata o preponderenta a mentalului si dificultatea de a trai profund experienta vietii. O respiratie fortata este marca dorintei de control, urmare a unui egocentrism prea puternic, spaima de a lasa viata sa-si urmeze cursul firesc. In toate cazurile, energia bradului ajuta in doua privinte: ajuta respiratia sa se elibereze si regularizeaza circulatia fluidelor in corp.

Stapanirea emotiilor

Emotiile puternice au o incidenta directa asupra respiratiei. Bradul ajuta eficient sa ne regasim respiratia profunda si diminueaza ravagiile provocate de emotiile nestapanite.

Eliberarea blocajelor
Blocajele fizice – senzatia de greutate in picioare sau dificultati intestinale – pot sa fie pricinuite de energii incetinite sau stagnante. Fluiditatea bradului ajuta la restabilirea unei circulatii regulate.

PINUL ROSU si PINUL NEGRU

Putine peisaje se pot compara ca frumusete cu cel al padurii de pin, iarna. Priviti un palc de pini intr-o dimineata de iarna senina. Verdele acelor, zapada asternuta pe ramuri si albastrul profund al cerului dau un contrast de o frumusete care va va taia respiratia. Pe drept cuvant, pinul este considerat unul dintre cei mai frumosi si mai generosi copaci din lume. Da, ati citit bine: cei mai generosi. Cum poate fi un copac generos? In primul rand, prin puterea curativa a frunzelor, scoartei, rasinii, mugurilor si fructelor sale. In al doilea rand, prin energia pe care o emana, pentru ca dincolo de aparenta fizica, fiecare fiinta are si o tainica energie pe care o iradiaza in jur. Or, pinul este un adevarat generator de energie. Sanatoriile cele mai bune din Franta, din Elvetia ori din Anglia sunt plasate in vecinatatea unor vaste paduri de pin. S-a constatat ca pacientii care se plimba zilnic printre palcurile de arbori devin mai optimisti, au un tonus fizic mult mai ridicat, iar viteza de vindecare le creste simtitor. In randul radiestezistilor (radiestezia este disciplina care se ocupa cu masurarea bioenergiei), pinul este cotat cu cea mai puternica emanatie de energie vitala, dintre toate plantele din flora europeana.

La noi cresc multe specii de pin, dar cel mai frecvent intalnite sunt doua: pinul rosu si pinul negru. Pinul rosu (numit si silvestru – Pinus sylvestris) este un “var” de-al bradului, remarcandu-se prin scoarta sa cu nuante rosiatice si prin acele sale grupate cate doua intr-o teaca, mult mai lungi decat cele ale bradului si extrem de intepatoare. Pinul negru (Pinus nigra) a fost adus in Transilvania din Austria si Germania si este foarte asemanator cu cel silvestru autohton, doar ca are scoarta neagra si acele ceva mai lungi si la fel de intepatoare.

SALCAMUL

Renastere si reinnoire

Orasenii nascuti la tara spun ca primavara, in luna mai, simt mireasma salcamilor infloriti venind spre ei, din locurile copilariei. Poate exista o declaratie de iubire mai frumoasa, mai tandra, pentru un copac? Sa stai pe o sosea de asfalt si sa simti inflorind salcamii… Iata ca amintirile din anii copilariei nu sunt doar jocuri si pozne, ci si stari sufletesti, legate de prezenta naturii. Urme puternice, de care avem nevoie ca sa ne regasim. Sprijin sufletesc, fara de care nu putem vorbi despre sanatate… Explozii florale, colorate in auriu, alb si roz – salcamii simbolizeaza in traditia populara reinnoirea, renasterea pe care ultima luna a primaverii o dezleaga in natura si in noi. Luna mai, luna in care se izvodesc florile si sperantele omenesti.

Virtuti tamaduitoare

Sprijin pentru schimbari salcamul este arborele tutelar al schimbarilor, al lucrurilor care le urmeaza stagnarilor. Viata ne impinge tot timpul catre schimbare si adaptare, fie prin imprejurari importante – nasterea, schimbarea varstelor, fie prin decizii banale pe care le luam in fiecare zi. Salcamul ne ajuta sa ne asumam provocarile, mici sau mari, cu care ne confruntam.

Schimbari biologice: primul mare eveniment al vietii, care ne face sa trecem din starea de crisalida in fluture, este nasterea. Urmeaza apoi pubertatea, una din marile noastre metamorfoze, prin care luam cunostinta ca nu mai suntem ca inainte, ca ne-am despartit de copilarie, ca viata nu este un simplu joc. Pentru femei, sarcina este o alta etapa biologica importanta, plina de transformari, tot astfel cum incetarea fertilitatii reprezinta o revolutie, adesea greu de indurat. Fiecare din aceste imprejurari lasa asupra noastra urme de lumina sau umbra, peceti care vor hotari in mare masura gustul dulce sau amar al vietii. Sunteti traumatizati de schimbarile biologice? Va temeti de modificarile organice pe care nu le puteti controla? Salcamul va este la indemana. Frumusetea exploziilor sale florale din luna mai dovedeste ca innoirile nu sunt pandite doar de pericole, ci si de mari impliniri. Asezati-va sub corola stralucitoare si parfumata a unui salcam si veti privi cu liniste si incredere spre viitor.

Evenimentele vietii de zi cu zi: intre marile etape biologice ale vietii, se insereaza evenimente minore, care ne obliga sa ne adaptam prin schimbare. Legate de scoala, de ucenicia intr-o profesie, de relatiile cu cei printre care traim, fiecare din ele necesita un efort de intelegere si de autodepasire. Usor de infaptuit cateodata, alteori de-a dreptul insurmontabile, si in cazul lor, salcamul este un bun ascultator si tamaduitor. Nu ezitati sa va ascundeti sub cupola lui, din care picura culori si arome – schimbarile vor parea jocuri copilaresti.

Un nou start dupa o schimbare: dupa orice schimbare in viata profesionala, calitatile salcamului va vor ajuta sa porniti mai departe „cu toate panzele sus”.

Convalescenta: revenirea energiilor interioare, dupa o incercare dureroasa sau o boala, aduce cu sine o serie intreaga de schimbari – o noua stare interioara, noi calitati psihice. In toate astea, exista o stare tranzitorie importanta: convalescenta. Dupa boala, teama de a sti daca ne vom regasi locul pe care il aveam inainte in familie, la scoala, la birou, ne indeamna sa ne grabim. Uneori, dorinta de a uita cat mai repede incercarea prin care am trecut ne face sa ne precipitam in manejul vietii. Totusi, pentru ca vindecarea sa fie totala, e foarte important sa ne dam timp pentru a integra experienta produsa de boala. Or, intelesul de innoire si renastere al salcamului, forta lui de a o lua de la capat atat de spectaculos, cu atatea miliarde de flori, sunt un indemn sa credem ca vom putea sa ne reluam existenta de unde am lasat-o, inainte de a ne imbolnavi.     

Durerea despartirii de cineva drag: salcamul ofera suport moral si ajutor sufletesc persoanelor care trec printr-o perioada de suferinta, in urma pierderii cuiva drag si apropiat.

NUCUL

Independenta si responsabilitate

Cand creste de la sine, nucul nu rasare niciodata in padure sau alaturi de alti copaci. E pururea singur si suveran, intr-un mijloc de camp, intr-un ochi de gradina sau pe marginea unui drum. Independenta lui seamana cu aceea a zeilor: cine ii incalca teritoriul moare. De aici si credinta, confirmata cateodata, ca nu e bine sa dormi sub un nuc. Adevarul este ca nucul emite o energie coplesitoare, pe care o emana din trunchi si din ramuri, din frunzele sale care au un miros ce nu poate fi comparat cu nimic. Fructul lui, nuca, verde si amara pe dinafara, este dulce pe dinauntru, iar miezul ei are forma de creier: organul care ii permite omului sa se diferentieze de grup, pentru a-si castiga autonomia.

Virtuti tamaduitoare

Nucul este copacul care ne incurajeaza sa ne urmam ritmul propriu de viata si necesitatile intime, pentru a ne dezvolta simtul independentei si al responsabilitatii. Adevarata independenta provine din interior, din clipa in care ne confruntam intr-o maniera responsabila cu ceea ce suntem cu adevarat. Aceasta capacitate de a sti cine suntem si ce putem ne deschide portile libertatii interioare. De acolo si pana la asumarea destinului e doar un pas.

Schimbarea perspectivei asupra muncii: pentru majoritatea oamenilor, munca este o cazna pe care trebuie s-o suporte pentru a-si putea satisface nevoile materiale. Nucul ne ajuta sa intelegem relatia aceasta pe un plan mai larg. La ce foloseste munca pe care o fac? Imi e de folos numai mie sau si celorlalti? Din moment ce sunt platit, inseamna ca sunt de folos. Sap un drum? Drumul acesta va fi o sosea pe care oamenii vor fi bucurosi sa calatoreasca mai repede spre telul lor. Conduc o intreprindere? De munca mea depind zeci de oameni, iar lor le este de folos. Ocupatiile noastre profesionale sunt expresia participarii la mersul inainte al lumii. Din perspectiva aceasta, munca are un inteles mai demn si mai nobil decat acela ca aduce o bucata de paine, ne da un rost. Ei bine, nici un alt arbore, precum nucul, nu ne poate ajuta sa ne eliberam energiile necesare pentru a ne schimba perspectiva asupra muncii si pentru a fi pregatiti in fata schimbarilor.

Asumarea emotiilor: emotiile care ne paraziteaza, adesea, relatiile cu ceilalti oameni printre care traim provin, de multe ori, din situatii care se repeta invariabil. Emotii la examene (desi am mai dat), emotii in fata sefului (desi am mai vorbit cu el, nu o data), emotii in fata unei relatii sentimentale (desi nu suntem prima oara indragostiti). Independenta inseamna sa ne asumam constient aceste emotii si la fiecare noua imprejurare sa ne amintim ca le-am depasit inainte: e ceva trecator, vasazica! Nucul, copacul cel mandru si autonom, ne va ajuta sa ne asumam responsabilitatea unor evenimente, in ciuda emotiilor pe care le platim drept tribut.

Motivare: imbogatiti si intariti prin calitatile energetice ale nucului, ne vom imbogati spatiul interior, iar relatiile noastre cu ceilalti vor progresa. Schimbarile nu vor veni cu brutalitatea unui cutremur de pamant, ci vom aborda realitatea cu un nou elan.

Discernerea realitatii de iluzie: contactul cu nucul ne ajuta sa regasim urma realitatii. El se va dovedi util atunci cand suntem nedecisi, cand viata ni se pare confuza. Distanta pe care o vom lua fata de evenimente, adesea inconstient, nu e usoara. Iesirea din ceata se face greu. Chiar si fizic, efortul de distantare fata de evenimente se traduce prin accidente ale sistemului respirator sau cardiac, precum si probleme de ordin psihic. In toate astea, nucul ne poate fi de mare ajutor.

Forta padurii, in credintele celtilor

CASTANUL vindeca ranile sufletesti

Daca inima va este indurerata, daca va simtiti cuprinsi de indoieli in legatura cu raspunsul la sentimentele dvs., cautati refugiu langa castan. Cu ramurile lui incarcate de flori, nu seamana acest copac cu o catedrala uriasa, in care ard sute de lumanari. Exact ca intr-o biserica, langa castan va regasiti linistea, va recastigati increderea pierduta. Energia castanului vindeca ranile sufletului, reda respectul de sine si da incredere in viitor. Atingeti-i trunchiul cu palmele si primiti-i curentul de energie. Veti fi alinati de toate suferintele sufletesti.

FRASINUL intareste vointa

O calugarita celebra din secolul al XII-lea, mistica Hildebrand, spunea, referindu-se la frasin: „Este simbolul judecatii cuminti”. Intariti-va vointa prin frasin! Cautati-i prezenta si proiectele dvs. se vor implini mai usor, cu mai multa decizie si consecventa. Campul sau energetic face mai permeabila legatura dintre constient si subconstient. Veti putea recunoaste mai usor scopul vietii, veti sti mai clar pentru ce trebuie sa va decideti si sa luptati. Veti fi mai putin sensibili la greutati, veti reactiona calm la atacurile indreptate impotriva dvs. Preotii celti aveau totdeauna in preajma un frasin, in jurul caruia adunau luptatorii, inainte de batalii. Rand pe rand, ei isi sprijineau mainile si armele de copac, in vreme ce preotul rostea descantece ocrotitoare de moarte.

TEIUL ocroteste iubirea

Cand intalniti in cale un tei, intalniti dragostea curata. Teiul limpezeste sentimentele, imblanzeste inimile razvratite, picura in suflet iubire. Nu degeaba asteapta poetii sa fie ingropati in rauri de flori de tei.

SALCIA
(Salix alba, Salix fragilis, Salix caprea)

La noi in tara exista mai mult de zece specii de salcie, de la cea pletoasa, care creste pe margini de apa, la cea de nisipuri, care nu atinge mai mult de jumatate de metru inaltime. Avand o putere de adaptare exceptionala, salciile pot fi intalnite de la malul marii si pana aproape de crestele inalte ale muntilor, unde se lupta cu iarna lunga si vanturile nemiloase. Este una dintre cele mai rezistente specii de arbori de la noi si fireste ca la un asemenea potential biologic si substantele vindecatoare secretate de ea sunt pe masura. De fapt, salciei ii datoram cel mai folosit medicament din lume, aspirina, care a fost pentru prima oara extrasa din scoarta sa de catre un chimist german, acum mai bine de un secol. Spre deosebire insa de aspirina sintetica comercializata in farmacii, salcia nu are nici un fel de efecte secundare neplacute, ci din contra – este un remediu foarte echilibrat si care poate fi folosit pe perioade lungi de timp.

Utilizarea salciei in medicina veche romaneasca

Inainte ca in satele noastre sa ajunga pilulele miraculoase ale industriei chimice, salcia era un medicament de uz curent  in medicina populara romaneasca. In satele de munte din Apuseni, ea era folosita contra durerilor reumatice si a durerilor de cap. In Oltenia, era un leac traditional pentru guturai si gripa, in timp ce in Moldova se tratau cu ea toate bolile care produceau febra sau hemoragie, inclusiv tuberculoza si dizenteria. Fasiile albe de scoarta de salcie erau atarnate primavara in tocul usii, ca semn al sfarsitului iernii, dar si pentru a alunga guturaiul si febra fanului de la cei din casa. Un alt obicei era ca in fiecare primavara, in postul Pastelui, sa fie trecuti la o cura cu fiertura de salcie flacaii si fetele, “ca sa nu se goneasca inainte de timp”, adica pentru a le tempera activitatea hormonala si a face procesul de maturizare, sexuala mai ales, firesc si gradat.

sursa : Internet

Lucruri care îți consumă energia zi de zi: elimină-le din viața ta și vei fi un om fericit

Ziua de lucru s-a sfârșit. Vii acasă și cazi epuizat pe canapea. Ce s-a întâmplat cu toată energia care te umplea de dimineață? Energia cheltuită nu este mai puțin importantă decât banii cheltuiți, alimentarea adecvată sau menținerea nivelului necesar de activitate fizică. Pentru a nu irosi energia vitală, trebuie să îți dai seama pe ce o cheltui, iar apoi să creezi un plan pentru a optimiza alocarea energiei și să-l urmezi. Acest lucru este important, deoarece lipsa energiei vitale poate cauza diverse afecțiuni și boli.
Când irosim în zadar energia noastră vitală:
1. Abandonarea lucrurilor în miezul acțiunii.
Acest lucru contribuie la scurgerea energiei vitale. Unii oameni spun că visează aceste lucruri, pentru a le aminti importanța finalizării procesului. Din acest motiv este important să nu te apuci de lucruri de care nu ai timp sau pe care nu vrei să le faci. Aceste cazuri rămân de multe ori promisiuni, datorii incomplete și neîmplinite la care așa și nu te-ai mai întors.
Cu cât mai mare este minciuna, cu atât mai multă energie se consumă atunci când o spui. Cât de mult trebuie să iei în considerare detaliile care creează această minciună? Încearcă să fii sincer cu toate persoanele care te înconjoară, iar viața ta va deveni mai ușoară și mai plină de energie.
2. Teama, ostilitatea, neîncrederea.
Frica, la fel ca și minciuna, consumă o cantitate enormă de energie. Neîncrederea ființei umane sau atitudinea ostilă, determină organismul să lucreze într-un mod stresant, iar în final nu va produce nimic bun. Amintește-ți că toate emoțiile depind de starea ta și de percepția pe care o ai despre lume. Lucrează asupra ta și poți învăța să-ți economisești energia.
3. Lipsa contactului cu natura.
Viața în oraș este obositoare: nici un minut de tăcere absolută, nici o șansă de a te îndepărta de probleme; lipsă de expunere la aer curat și lipsa contactului cu natura. Copaci, iarbă, cântecul păsărilor – toate te hrănesc cu energie, iar orașul rece și lipsit de suflet, scoate tot binele din tine lăsându-te ca o lămâie stoarsă.
4. Grijile și multitudinea de sarcini.
Organismul consumă o grămadă de energie dacă lucrează într-un mediu stresant. Nu există nici un sistem al organismului pe care stresul nu l-ar afecta negativ.

5. Conversațiile despre orice.

De ce ar trebui să-ți irosești energia pentru a vorbi despre subiecte care nu-ți aduc profit nici ție, nici interlocutorului tău? Dacă simți că o conversație nu are nici un sens, nu ezita să-i pui capăt. Amintește-ți, viața este prea scurtă pentru subiecte lipsite de sens.
6. Supărarea.
Obiceiul de a nu ierta, a ține pică și a fi furios este, probabil, cea mai proastă calitate umană. Emoțiile negative ne consumă din energie și se alimentează cu ea, crescând în proporții enorme. Dacă nu poți ierta un om pentru o faptă sau alta, gândește-te că, în primul rând, îți faci rău ție, minții tale, sănătății tale fizice și rezervelor de energie din viața ta.
7. Somnul insuficient.
De unde să iei energie, dacă nu oferi odihnă nici trupului, nici sufletului? Nerespectarea bioritmurilor duce corpul spre confuzie: nu mai înțelege cum să facă față sarcinilor fără a avea un grafic stabil de muncă și odihnă, iar cu timpul se împotrivește.
Organismului îi este nociv nu doar alcoolul, drogurile și tutunul. Există mai multe obiceiuri pe care avem tendința de a nu le observa: mâncatul în exces, consumul de alimente nesănătoase, obiceiul negativ de a urmări tot ceea ce se întâmplă sau de a învinui tot universul pentru ceea ce ți se petrece. Cu cât mai rău te alimentezi, cu atât mai greu îi este organismului de a elimina toxinele, astfel încât aceste obiceiuri alimentare conduc adesea la boli hepatice și insuficiență renală. Obiceiul de a gândi negativ duce la perturbarea sistemului nervos.
8. Factorii externi și bolile.
Există factori externi care afectează faptul că nu suntem capabili. Cu toate acestea, fiecare poate  opri fluxul de energie vitală care este consumat, prin evitarea oamenilor neplăcuți din viața noastră. Important – nu te supăra, dar oprește comunicarea sau cearta cu persoanele neplăcute, nu-i lăsa să se bucure de vulnerabilitatea ta.
Sfat: Dacă ți se pare dificil să duci evidența energiei tale vitale, comportă-te cu ea la fel ca și cu banii. Fă o listă și ia în considerare costurile și energia pe care o cheltui pentru anumite lucruri. Vezi unde poți reduce din energie și ce lucruri ar trebui să faci pentru a-i mări cantitatea. Astfel, vei fi capabil să-ți echilibrezi viața și vei avea mult mai multă energie pentru a realiza tot felul de lucruri.
Sursa: De vorbă cu tine.

21 de lucruri prin care te autosabotezi

Am auzit la un moment dat următoarele vorbe: “Atunci când nu mai alergi după lucrurile nepotrivite, atunci oferi o şansă lucrurilor potrivite să te ajungă din urmă”. Nimeni nu se poate întoarce înapoi şi să schimbe modul în care a început să facă ceva, însă oricine poate să pornească într-o nouă călătorie începând de astăzi şi să ajungă la o nouă destinaţie.

Totuşi, înainte de a face acest lucru, înainte de a pleca în această călătorie, este important să te opreşti din a mai face lucrurile care te trag înapoi:

1. Nu-ţi mai petrece timpul cu oamenii nepotriviţi

Viaţa este pur si simplu prea scurtă pentru a-ţi petrece timpul cu oameni care te lasă fără energie şi te fac nefericit. Niciodată să nu insişti să petreci timpul cu cineva care nu te apreciază aşa cum eşti. Ţine minte că prietenii adevăraţi sunt cei care sunt lângă tine atunci când îţi merge cel mai prost şi nu neapărat cei care-ţi sunt alături atunci când îţi merge foarte bine.

2. Nu mai fugi de problemele cu care te confrunţi

Pur si simplu priveşte-le direct în ochi. Nu spun că este un lucru uşor de făcut. Este destul de dificil să faci faţă tuturor loviturilor pe care le primeşti fără să ai nicio reacţie. Nu trebuie să fii capabil să găseşti instant o soluţie la problema cu care te confrunţi. De fapt, câteodată s-ar putea să ne supărăm, să ne întristăm, să suferim, să ne împiedicam şi să cădem. Pentru că exact acela este scopul acelui eveniment: să faci faţă unei probleme, să înveţi ceea ce ai de învăţat, să te adaptezi şi să o rezolvi cu trecerea timpului. Astfel de evenimente te transformă şi te modelează de-a lungul vieţii ajutându-te să devii o persoană completă.

3. Nu mai încerca să fii ceea ce nu eşti

Una din cele mai mari provocări ale vieţii este să fii tu însuţi într-o lume care tot încearcă să te facă să semeni cu toţi ceilalţi. Mereu va fi cineva care este mai drăguţ, mai deştept, mai tânăr, însă niciuna din aceste persoane nu eşti tu. Evită să te schimbi doar pentru a fi pe placul celor din jur. Fii tu însuţi şi persoanele potrivite care vor rezona cu tine exact aşa cum eşti, îşi vor face apariţia în viaţa ta.

4. Nu mai ţine cu dinţii de trecut

Aici este destul de simplu: Nu poţi să te apuci să scrii următorul capitol al călătoriei tale dacă tot continui să reciteşti capitolul anterior.

5. Să nu-ţi mai fie teamă că vei face o greşeală

Atunci când te apuci ceva şi nu-ţi iese aşa cum îţi doreşti, este de 10 ori mai bine decât să nu faci nimic. Fiecare succes are în spatele său un drum de încercări şi eşecuri. Cu fiecare situaţie în care lucrurile nu au ieşit aşa cum te aşteptai, te apropii mai mult de momentul în care vei reuşi. De cele mai multe ori, ajungi să regreţi lucrurile pe care nu le-ai făcut decât pe cele care le-ai făcut.

6. Nu mai încerca să cumperi fericirea

Cele mai multe lucruri pe care ni le dorim sunt scumpe. Însă lucrurile care dau cu adevărat sens vieţii noastre sunt gratuite: iubirea, râsul şi să munceşti pentru ceea ce te pasionează.

7. Încetează să mai cauţi fericirea exclusiv în alţi oameni

Dacă nu eşti fericit şi împăcat cu tine însuţi, nu vei putea fi fericit într-o relaţie de lungă durată cu cineva. Mai întâi de toate, este foarte important să creezi stabilitate şi echilibru în viaţa ta înainte de a o împărţi cu altcineva.

8. Elimină gândul că nu eşti pregătit

Sunt destul de rare cazurile în care cineva să se simtă 100% pregătit atunci când apare o oportunitate. Pentru că cele mai frumoase oportunităţi din viaţă ne forţează să ne dezvoltăm dincolo de zona noastră de confort, asta înseamnă că cel puţin în prima fază, nu ne vom simţi prea confortabil.

9. Nu te mai implica în relaţii din motive total nepotrivite

Gândeşte-te foarte bine atunci când te implici într-o relaţie. Mai bine să fii singur decât într-o companie neplăcută. Există vreo grabă? Dacă ceva trebuie să se întâmple, se va întâmpla de la sine la momentul potrivit, cu persoana potrivită şi din motivul cel mai bun. Îndrăgosteşte-te atunci când eşti pregătit/ă şi nu atunci când te simţi singur/ă.

10. Nu mai respinge noile relaţii pentru că celelalte nu au funcţionat

Fiecare persoană pe care o întâlneşti vine în viaţa ta cu un scop. Unele te vor testa, altele poate se vor folosi de tine şi altele te vor învăţa ceva. Însă lucrul cel mai important este faptul că vor exista persoane care vor scoate în evidenţă cea mai bună variantă a ta.

11. Nu te mai lua la întrecere cu toată lumea

Evită să-ţi mai faci griji în legătură cu lucrurile pe care le fac ceilalţi bine. Dacă vrei să te întreci cu cineva, tu eşti cea mai potrivită persoană.

12. Nu mai fii invidios pe ceilalţi

Atunci când eşti invidios, este ca şi cum ai număra lucrurile bune din viaţa altcuiva în loc să le numeri pe ale tale. Pune-ţi următoarea întrebare: “Care-i acel lucru pe care şi-l doresc oamenii din jur şi eu îl am?”

13. Nu te mai plânge şi încetează să-ţi mai fie milă de tine

Provocările vieţii sunt aşezate acolo unde sunt pentru un motiv: să-ţi modeleze calea într-o direcţie potrivită pentru tine. S-ar putea să nu înţelegi absolut totul în momentul în care ţi se întâmplă şi acele momente s-ar putea să fie unele dificile. Însă dacă te gândeşti puţin la acele provocări, de cele mai multe ori îţi vei da seama că acestea te-au condus într-un loc mai bun, ai întâlnit oameni de calitate, ai evoluat mental şi emoţional. Aşa că zâmbeşte! Spune-le tuturor că astăzi eşti mai puternic/ă decât ieri, pentru că de cele mai multe ori, aşa este!

14. Nu-i mai lăsa pe alţii să te coboare la nivelul lor

Sunt foarte multe situaţii în care este mai bine să refuzi să-ţi cobori standardele pentru a face pe plac celor care refuză să şi le crească pe ale lor.

15. Să nu mai faci acelaşi lucru iar şi iar fără să te opreşti

Momentul oportun să iei o pauză este atunci când nu ai timp să faci asta. Dacă vei continua să faci ceea ce ai făcut şi până acum, vei continua să obţii ceea ce ai obţinut şi până acum. Câteodată trebuie să-ţi iei o anumită distanţă pentru a observa lucrurile mai bine.

16. Nu mai trece cu privirea momentele ce par mărunte

Bucură-te de lucrurile simple pentru că s-ar putea să vină o zi în care vei descoperi că acestea erau lucruri importante. Cea mai bună porţiune din viaţa ta vor fi acele momente mărunte care nu au o denumire anume, atunci când ţi-ai petrecut timpul stând de vorbă şi zâmbind alături de cineva important pentru tine.

17. Nu mai încerca să faci lucrurile perfect

În lumea reală nu eşti recompensat dacă eşti perfecţionist ci dacă reuşeşti să faci ceva şi să-l duci până la capăt.

18. Nu te mai comporta ca şi cum totul este OK când de fapt nu este

Este OK să mai ai momente în care simţi că eşti la pământ, pentru puţin timp. Nu-i nevoie să te prefaci că eşti mereu puternic/ă şi nu-i nevoie să dovedeşti mereu că totul merge foarte bine. De asemenea, nu-i nevoie să te preocupi cu ceea ce cred alte persoane; dacă simţi nevoia să plângi, poţi să o faci – chiar este sănătos să faci asta câteodată. Cu cât treci prin aceste momente mai repede, cu atât mai aproape este momentul în care poţi din nou să zâmbeşti.

19. Nu mai da vina pe alţii pentru probleme tale

Atunci când observi lumea din jur şi ţi se pare că lucrurile merg aiurea, dă-ţi seama că este doar responsabilitatea ta ce faci mai departe. Învaţă ce ai de învăţat şi observă cum ai ajuns în această situaţie. Atunci când dai vina pe alţii pentru situaţiile prin care treci, arunci responsabilitatea este la ei în teren şi practic le oferi putere şi control asupra unei arii din viaţa ta.

20. Nu mai încerca să fii pe placul tuturor

Este imposibil să faci asta şi dacă încerci, există un risc foarte mare să te stoarcă de energie. Însă dacă faci o persoană să zâmbească, acest lucru poate schimba lumea. Poate nu toată lumea, însă va schimba lumea ei. Aşa că, concentrează-ţi atenţia într-o direcţie specifică.

21. Nu-ţi mai concentra atenţia asupra lucrurilor pe care nu le doreşti

Contrează-te pe ceea ce vrei să se întâmple în ceea ce faci. Mintea noastră are o dificultate reală în a procesa negaţia. Pentru a şti ce să nu faci, mai întâi trebuie să te gândeşti la ceea ce ai de făcut, pentru a-ţi da seama ce să nu faci. De exemplu: “Nu te gândi la ce culoare au frunzele toamna.” Ţi-a apărut în minte, chiar şi pentru o fracţiune de secundă, o imagine cu frunzele toamna? Exact despre asta vorbesc. Contrează-te pe ceea ce vrei să se întâmple şi nu pe ceea ce nu-ţi doreşti.

Printre surse: marcandangel.com, lifehack.org şi lifehacker.com

Semne de punctuație – suntem

Dacă diferit, atunci despre faptul că suntem semne de punctuație. Mi-a venit banal această idee gândindu-mă la ideea că avem mulți oameni în viață care ne marchează, cum de astfel și noi o facem, oameni care într-un final ne părăsesc.

Cred că la început suntem virgule, mereu persistăm în poveștile lor despre prietenii din copilărie, prietenii care la un moment dat s-au anulat și dizolvat în circumstanțe. Periodic alternăm între virgule, două puncte și acel punct și virgulă care subliniază trivialitatea. E trivial să persistăm în viața unora doar pe un moment scurt de timp, marcându-i și mergând mai departe. Interogări și exclamări în careva situații. Ba interogăm și accentuăm, ba suntem interogați și accentuați. Suntem folosiți și pe post de puncte de suspensie mai ales în momentele critice a unora pe care i-am dezamăgit. Păcat, nu știu cum voi, dar eu am dezamăgit mulți oameni în acest scurt poem numit viață. Linii de pauză, sau linii de dialog, paranteze sau ghilimele, tu câte ori ai fost citat?

Într-un final devenim puncte. Suntem pauze între momente sau circumstanțe care nu au mai mult nici o legătură, absolut goale și mici, poate negre, dar puncte. Cândva totul a început de la o virgulă, virgulă care marca pauze mici și reveniri la normal, dar am devenit sau vom deveni puncte. Jalnic. Te-am cuprins om bun…

Sursa: Suflet din boabe de cafea - Leahu Alexandru

Petre Țuțea - un geniu cu suflet de copil

O namilă de om, cu verb potopitor de gigant. Nu exagerez. Cei care l-au ascultat 3, 4, 5 ore vorbind încontinuu de toate cele, fără să dea voie altuia să strecoare vreun cuvînt, vor recunoaște că n-am exagerat cu nimic în caracterizarea de mai sus. Petre Țuțea era un geniu verbal, singular în generația lui, care n-a dus lipsă de vorbitori străluciți. El și-a revărsat cu generozitate geniul, fără nici un gînd de răsplată materială. Nu numai prin saloane cu doamne admirative – care îl priveau cu ochi holbați ca la o minune -, dar și prin reuniuni de cărturari unși cu toate alifiile, și pe care îi uluia. Mircea Eliade – alt potop -, încercînd o întrecere cu Țuțea, s-a dat bătut într-o seară la taifas într-o casă de pe strada Cîmpineanu. Eliade – după ce l-a ascultat cîteva ore în șir pe conu Petrache, divagînd cu caracteristica lui impetuozitate și cu verva lui îndrăcită despre probleme de metafizică, despre poezie și teatru, despre politică și cîte altele – a spus că ar fi onorat să-i fie secretar. Poate și în glumă, dar și în serios.

Omul acesta era un cuceritor și palpitant spectacol. Nu e domeniu în care să nu fi avut ceva de spus. Cap enciclopedic, el a acumulat, cu o răbdare de benedictin, cunoștințe temeinice în materie de drept și de economie – discipline ale specialității lui, aprofundate la Berlin, dar și în filozofie, literatură, medicină și fizică, ori chimie, în astrologie și geografie...

Tip polivalent de Renaștere, tot ce s-a sedimentat în memoria lui colosală, servea nu ca un simplu depozit de obiecte moarte, ci ca sursă inepuizabilă pentru strălucitoarele lui speculații ale unui verb incandescent. Era un om în aproape permanentă ebuliție verbală. Te întrebi chiar, când a avut timp să-și însușească atâta bogăție de cunoștințe. Dar nu mulțimea cunoștințelor îl deosebeau de alții ca el, ci darul de a transfigura aceste cunoștințe, trecându-le printr-o proprie alchimie, cristalizându-le în forme surprinzătoare, împletindu-le cu metafore foarte la locul lor.

Sorin Pavel – unul dintre spiritele cultivate și alese ale generației lui, sortit să se sfârșească în anonimat – a închinat, pare-se, un portret amplu al lui Petrache Țuțea, proslăvindu-l. Laudă pe care o merita cu prisosință și care constituie una din puținele satisfacții la care ținea. Lauda era un imbold pentru Țuțea: îl excita, îl îmbăta, îl întărea sufletește. Vanitatea și orgoliul îl locuiau pe acest Socrate al nostru, care-și dădea totuși seama de o candoare de copil, de zădărnicia laudelor ce i se aduceau și a trufiei care-l îmbățoșa. Pe cât de inaccesibil ți se părea când îl vedeai pe piedestal sau predicând ca din amvon, pe atât de copil, de naiv și de dezarmat era în contactele lui cotidiene cu lumea¹. Capabil de mari, neclintite prietenii, el era de o fidelitate de la care nu se abătea cu prețul nici unei tranzacții, oricât de ispititoare. Tot ce avea împărțea cu nemaipomenită dărnicie. Și au fost epoci când el a avut din plin și n-a precupețit să-și ajute prietenii în nevoie sau să-și uimească prietenii cu generozitatea lui.

Lăcomia lui de bucate ale gurii era la nivelul arderilor care aveau probabil loc în organism. Mânca pantagruelic, fără nici o preocupare de conveniențe, de mediu. Chiar cînd mânca, atenția lui nu era acaparată de bucate, era concentrată la ce gîndește și urmează să spună. El înfuleca mecanic, aș spune că mînca ca să-și umple burduhanul, fără altă plăcere. Unii – care nu mai pot de subțirime – strâmbau din nas văzîndu-l mâncând, și spuneau: "Ce prost crescut!". Numai că oamenii de calibrul lui Țuțea nu pot fi măsurați cu măsură obișnuită, după clișeu, cu elemente de judecată normală. E adevărat că uneori, furat de beția vorbei, era gata să apere cauze străine de el, pe care în mod obișnuit le dezaproba. Când voia să se amuze sau să contrazică cu orice preț pleda – cu egală elocință – cauze contrarii, cu titlu de exercițiu. L-am auzit spunînd la un moment dat că nu e inteligent acela care – cu tot arsenalul de argumente necesar – nu poate apăra, egal de convingător, două cauze ce se bat cap în cap². Veți spune: era un sofist. O asemenea etichetare era departe de a-l defini pe Țuțea. Jocul acesta intelectual și verbal la care se preta bucuros în anumite momente ori sub imperiul anumitor presiuni, nu-i întina puritatea lăuntrică și nu-i falsifica sinceritatea. Sufletul lui rămînea în adînc nesofisticat.

A făcut studii strălucite la Berlin, unde-și petrecea orele libere cu Petre Marcu-Balș (Petre Pandrea), cu Sorin Pavel, cu Emil Cioran, cu Ion Victor Pavelescu, pe care îi domina cu statura lui atletică, ca și cu cascada lui verbală. Am uitat să subliniez că Petre Țuțea a desfășurat și o vie activitate publicistică. Te întrebai, ascultându-l vorbind mai tot timpul, când a mai avut timp și pentru așa ceva. A început prin a scrie la revista "Stânga", militînd de pe poziții marxiste și scriind pagini întregi pe care de preferință și pentru rapiditate le dicta unui scrib.

Combativ, polemic, cunoscând învățătura marxistă mai bine decât oricine în acea vreme, scrisul lui Țuțea căuta să denunțe carențele politicii românești de atunci. A părăsit această poziție, luând atitudine de unul singur (chiar dacă semnau câțiva prieteni buni alături de el, erau semnături de omagiu mai mult decât de colaborare) și a redactat un Manifest al Revoluției Naționale. Era un rechizitoriu fulminant al peisajului politic românesc dinainte de al doilea război mondial, la care se adăugau – minuțios și vast alcătuite – soluțiile de îndreptare a vieții economice și politice românești. Bineînțeles că acest Manifest n-a avut ecoul sperat. Se cuvine să subliniez că scriitorul Țuțea era departe de a avea strălucirea cu care-și uimea auditorii vorbitorul Țuțea.

(Arșavir Acterian - Portrete și trei amintiri de pușcăriaș, Ediția a II-a, Editura Ararat, București, 2004, pp. 148-150; evocare republicată în Intelectualitatea interbelică între ortodoxie și tradiționalism, ediție îngrijită de Fabian Anton, Editura Vremea, București, 2008, pp. 35-38)

---

1. La rândul său, fostul deținut politic Ioan Ianolide, relatează în memoriile sale că deși formurările lui Petre Țuțea erau savante, totuși ”în intimitate era simplu, cald sufleteşte şi blând ca un copil.”

2. Un astfel de exercițiu didactic, desfășurat în timpul reeducării de la Aiud din perioada 1962-1964, este descris de memorialistul Octavian Voinea:

”Într-o bună zi, cine credeţi că urcă la această tribună? Tocmai PETRE ŢUŢEA în persoană. Atenţia tuturor deţinuţilor s-a îndreptat asupra vorbitorului. Acesta nu era un "nimeni" sau un "ştiu cine", ci era unul din tăriile pe care se baza moralul miilor de deţinuţi din închisoarea Aiudului.

Colonelul Crăciun a luat cuvântul înaintea lui PetreŢuţea, făcând introducerea în subiect:

- Acum vă va vorbi domnul profesor Petre Ţuţea despre ce este socialismul şi care sunt urmările lui benefice pentru omenire.

A fost pentru prima şi ultima oară când am auzit o adevărată lecţie asupra marxismului. Obiectivă, fără lozinci şi laude răsuflate şi fără vreo hulă împotriva acestei doctrine. A fost o lecţie ţinută de un pedagog talentat care a ştiut să se joace cu focul fără să se ardă. A ştiut să calce în mlaştină fără să se afunde în ea. În încheiere a zis: 

- Acestea sunt teoriile care au fost impuse în ţară, la care noi trebuie să reflectăm şi să tragem concluzii.” (cf. Masacrearea studențimii române, ediție îngrijită de Gheorghe Andreica)

Sursa: fericiticeiprigoniti

Cu ce rămâi din viața trăită pe pământ?

Viaţa trăită pe Pământ a încetat să mai fie un mister. Astăzi, pentru mine a devenit o revelaţie. Ne naştem goi, pe aceasta o ştim cu toţii, însă nu toţi acceptăm că vom pleca la fel. Viaţa trăită pe Pământ ne oferă satisfacţii sau neplăceri, uneori surprize. Că trăim fericiţi sau mai puţin fericiţi, că ne supunem tiparelor, reuşind să bifăm lista până jos sau că evadăm, un lucru este cert, noi nu rămânem aici.
Împlinirea va veni la tine în funcţie de măsura în care te exprimi. Nu te ajută la nimic doar analiza şi gânditul. Sinceritatea este atrăgătoare, pragmatismul este necesar, isteţimea a devenit sexi. Şi toate lucrurile sunt bune atunci când ştii să le priveşti. Personal, consider că după viaţa trăită pe Pământ rămâi cu gradul în care ţi-ai manifestat unicitatea.
Nu cunoştinţele, nu studiile, nu cultura şi nici tradiţia ori politica, nu ele te vor călăuzi mai departe, ci tu. În ce măsură ai fost tu însuţi în viaţa trăită pe Pământ sau în ce situaţii? Ai trăit mai mult cu mintea sau cu sufletul? Dacă ţi-ai dezvoltat mai mult mintea după moartea minţii în care ai tot investit, vei fi mai mic. Dacă ţi-ai hrănit mai mult spiritul vei fi stăpânul tău şi vei decide pentru tine. Atunci vei şti cine eşti.
Atâta vreme cât trăiţi, învăţaţi să fiţi fericiţi chiar şi atunci când sunteţi nefericiţi. Gratitudinea este atitudinea cu care oamenii împliniţi păşesc prin viaţă. Aici dragostea este biletul vostru de trecere. Altruismul este ultima etapă experimentată. Cei care au fost crucificaţi în trecut rosteau, în gând, sunt recunoscător că trăiesc asta.
În urmă cu câteva zile am fost întrebat cum de nu mă deranjează faptul că oamenii postează fragmente din cărţile mele fără să specifice sursa sau numele autorul. Întrebarea mi-a amintit un lucru foarte important.
Mi-a amintit importanţa mesajului pe care îl transmit şi că scopul a fost ca ele să ajungă la oameni, că le oferă mângâiere şi îi încurajează să înainteze în vieţile lor. Mi-a amintit că nu numele meu trebuie să apară pe Facebook, în ziare şi la televizor, ci conţinutul. Cărţile pe care le-am scris nu sunt ale mele, sunt ale voastre şi aşa va rămâne. Mulţumesc.
Analizând mai mult natura realizez că am de-a face cu o femeie. Aceasta mă face să fiu sensibil şi responsabil şi încerc să mă apropii cât mai mult de ea. Mulţi oameni trăiesc în simplitate, la ţară, liniştiţi. Aceştia nu trăiesc sufocaţi de presiunea oraşelor, de superioritate, minciună. Ei sunt oameni puri care nu cunosc falsitatea şi nici mândria, invidia sau dispreţul. Sunt oameni cinstiţi care iubesc oamenii şi animalele şi apreciază viaţa.
Şi totuşi răul s-a răspândit şi acolo, oamenii ca cei pe care i-am descris sunt din ce în ce mai puţini. Ei s-au retras din cauză că nu se regăsesc în lumea aşa cum este astăzi, dar nu ştiu cât vor rezista.
Dacă mi-ai cere să îţi descriu ceva ce îmi defineşte cariera ţi-aş dărui cartea MIKEL. Dacă m-ai întreba ce îmi defineşte existenţa ţi-aş demonstra iubirea.
Viaţa trăită pe Pământ m-a învăţat că iubirea nu este o dramă, despărţirea nici atât. Ura te face dependent de cel pe care îl urăşti. Atunci când eşti părăsit ai de-a face cu un om confuz, nicidecum cu unul înşelător. Oamenii devin astfel din teama că nu îşi vor umple golul interior şi sunt speriaţi. Azi jură iubire crezând că o simt, mâine nu mai ştiu ce au jurat iar după ce fug mâncând pământul se întorc. Atunci decizia va fi a ta.

Cu ce rămâi la final?

Toată suferinţa rămâne aici, nu iei niciun gram cu tine. Aşa se întâmplă şi în viaţă. Experienţa mi-a demonstrat că supărările, conflictele şi nemulţumirile se uită, doar bucuriile rămân. Personal, din copilărie nu îmi amintesc singurătatea, sărăcia, drama, ci emoţiile şi bucuriile. La fel ca cele din fiecare călătorie.
Linişteşte-te, viaţa trăită pe Pământ nu este atât de cenuşie precum pare că este în unele zile. Sunt convins că omul care a plecat de lângă tine a fost minunat şi că a avut un impact pozitiv asupra celor pe care i-a lăsat să experimenteze şi altceva. Toate etapele vieţii trebuiesc trăite cu inima. În viaţa trăită pe Pământ un simplu ce mai faci, rostit la momentul potrivit, către oricine, îţi poate construi întreaga viaţă.
Viaţa nu se termină! Imaginează-ţi tristeţea pe care ai simţit-o când ţi-ai luat rămas bun de învăţătoarea ta cea dragă, atunci când ai absolvit. Viaţa nu s-a terminat odată cu tristeţea care te-a copleşit, abia avea să înceapă.
Ai trăit frumos alături de omul pe care l-ai iubit, care te-a iubit înapoi iar împreună aţi învăţat atâtea? Bucură-te, deoarece viaţa trăită pe Pământ merge mai departe. Nimeni nu îţi poate lua amintirile, a sosit momentul să începi o altă viaţă. Sunt convins că tu ai decis aceasta fără să fii conştientă de alegerea ta şi te asigur că a fost cea mai perfectă alegere. Astăzi vreau să văd că te ridici.

„Decât să te temi de moarte, mai bine te-ai teme de o viaţă nepotrivită“.
Bertolt Brecht

Sursa: Alberto Bacoi Scriitor, editor şi om, mesager, fondator şi realizator la vorbindcudumnezeu.com

Cât adevăr

Cu ce rămâi?

Cu ce rămâi din toate
Spre câte-n lume-alergi
Cu tine-n veşnicie
Ce iei să duci când mergi?

Cu ce rămâi din banii
Pe care-i strângi zgârcit
Când moartea o să-ntrebe
Tu pentru ce-ai trăit?

Cu ce rămâi din câte
podoabe cauţi şi-mbraci
Când mulţi n-aveau nici zdrenţe
Ci tremurau săraci?

Cu ce rămâi din slava
Deşartă ce ţi-ai strâns
Când o să vină focul!
Cu scrâşnete şi plâns?

Cu ce rămâi din câtă
Grăsime-mpovărezi
Sau din frumuseţea care
Găteşti şi subţiezi?

Cu ce rămâi în urma
Cumplitului pârjol
Când toate-arzând, pleca-vei
Sărac, nebun şi gol?

Când Domnul o să vină
Cu slavă sau cu munci
Când tot ce-ai azi pieri-va
Cu ce rămâi atunci?

Autor: Traian Dorz