Frumusețe de ghiață

Foto: Teodorescu Cristian Constantin

Nu lumea te rănește, ci propriile tale așteptări!

Un loc de muncă sau o meserie nu ar trebui să îți definească viața, existența. El nu îți va dărui împlinirea, fericirea. Nu neglija partea umană din tine. Un serviciu este o sursă de venit care te ajută să trăiești ca să te pui în valoare și să îți dezvolți calitățile, priceperea, pasiunea.
Repet afirmația, un loc de muncă nu te pune în valoare, el te ajută să te pui tu în valoare, să te sculptezi tu însuți și să trăiești pe picioarele tale. Ceea ce lucrezi ca să trăiești nu contează, un loc de muncă nu ar trebui să reprezinte o rușine, un prilej de mândrie sau un vis.
Dedic articolul unui prieten care m-a rugat să îl învăț cum să trăiască. Dar surpriză, la asta nu mă pricep nici eu! De la mine înveți să gândești, de trăit știi tu să trăiești mai bine ca mine. Începem!
Caută plăcere în altceva, nu aștepta ca meseria ta să îți ofere satisfacție pe toate planurile. Viețile oamenilor nu ar trebui să se învârtă în jurul unor meserii și a unui loc de muncă. Ceea ce faci ca să îți câștigi existența nu contează, atâta vreme cât ți-o câștigi.
Ce importanță are cu ce tip de haine te-ai îmbrăcat în ziua de trei februarie 2015 de pildă? Nu are importanță, nici măcar nu mai ții minte, important este faptul că te-ai îmbrăcat decent. Tot așa e și în cazul unui loc de muncă.
Un loc de muncă nu ar trebui să ne definească în viață, fiindcă noi suntem mai mult de atât, suntem oameni. Tu nu ești vânzător, ești un om minunat care se pricepe la vânzări. De cele mai multe ori meseriile reușesc să ne domine viața, deoarece le permitem noi. Le permitem, pentru că nu avem visuri sau nu avem curajul să fim fideli visurilor noastre. Omul nu este o funcție sau o meserie, omul este un om. Și nu există pe Pământ ceva mai important decât esența umană, încă nu s-a inventat.
Eu nu sunt un scriitor, eu sunt mai mult de atât, eu sunt un om iar omul poate să facă orice. Pentru că o meserie, o funcție ori un loc de muncă nu au puterea de a îți dărui pacea, satisfacția, împlinirea, fericirea. Pe acestea ți le poți oferi tu însuți atunci când cauți răspunsurile în interiorul tău. O etichetă te limitează.
Fă ceva remarcabil în viață, ceva care să te ridice până la cer. Lucrează pe cont propriu ori ca angajat, pe ambele în paralel, în felul acesta să îți readuci la viață sufletul. Dedică-te oamenilor care au nevoie de ajutor și îndrumare ori copiilor care au fost condamnați să trăiască în situații amare. Înființează-ți o asociație și formează o comunitate de oameni care să se implice, caută donatori pe cont propriu.
Maturizează-te! Viața nu îți cere legitimații, diplome, acreditări. Un om fără adăpost căruia îi dai să mănânce nu îți cere CV-ul. De el au nevoie adulții care au rămas copii la minte chiar dacă au trecut anii peste ei.
Există atâția oameni cu funcții importante, cu potență financiară, dar care se plictisesc, care spun că nu și-au găsit scopul ori că trăiesc degeaba. Mulți mi-au spus că irosesc banii degeaba. Eu i-am chemat, i-am întâlnit, iar ei m-au susținut în proiectele mele.

O funcție înaltă nu te face bogat

I-am învățat că dacă au mai mult decât le este necesar inima îi îndeamnă să construiescă o masă mai mare, nu una mai luxoasă. Iar astăzi satisfacția lor este mai mare decât dacă și-ar fi cumpărat câte un Lamborghini Aventador de căciulă. Cel care crede că banii rezolvă orice problemă, poate fi bănuit că rezolvă orice problemă pentru bani, scria Benjamin Franklin și avea dreptate. Bogat devii oferind!
Procedează astfel și vei crește odată cu oamenii pe care îi ridici. Faptele tale îți vor aduce împlinirea interioară, pe care nu ți-o va dărui o funcție sau un loc de muncă. Căci așa ai rămas trist și gol. Ești gol pe de-o parte, chiar dacă ți-ai împlinit anumite plăceri ori responsabilități pe parcursul vieții. Nu știu cum să îți spun mai clar, umple-te!
Contemplează, gândește-te serios la aceasta. Tu de ce trăiești? Caută să te cunoști și vei fi uimit de tine. Părăsește siguranța în care ai fost învățat să trăiești încă din copilărie, căci viața nu funcționează așa cum ți-au spus cei care te-au format, chiar dacă ți-au vrut binele. Nimeni nu îți poate garanta fericirea, tu îmbrățișează aventura. Da, riscă puțin și realizează că nu ai ce să pierzi. Pe Pământ nu trăiești o mie de ani. Poate vei trăi șaizeci și ceva de ani sau mai puțin.
Dacă ai nevoie de un impuls, de o idee sau un gram de curaj, inspiră-te de aici. Ia curajul meu și transformă-l în al tău. Există un mecanism în interiorul fiecărui om, care îl îndrumă către ceva. Nimeni nu s-a născut degeaba. Nu se pune problema că nu vei afla ce te împlinește.

Satisfacția stă în conștientizare

În majoritatea cazurilor realizările noastre există deja, fapte memorabile am săvârșit majoritatea. Totuși satisfacția lipsește deoarece ne-am obișnuit cu ce am realizat și cu felul în care am trăit. De aceea nu ne mai apreciem. Dacă ne-am simțit vreodată bine în trecut, astăzi s-a diminuat efectul. Un moment de contemplare și recunoștință poate dimineața sau seara, ți-e binevenit.
Simte gratitudinea, urmează-ți inima, descoperă-ți excelența, fii fericit! Trăiește, iubește, zâmbește și continuă așa. Odihnește-ți mintea și calmează-ți inima. Un loc de muncă sau orice alt lucru a cărui intrare în posesie te-ar costa pacea interioară, este prea scump, nu merită, pune-l înapoi în raft. Darurile au fost sădite înăuntrul tău.
Fii bun cu tine însuți, nu te mai persecuta. Trage aer în piept, expiră trecutul și inspiră viitorul. Viața este despre a înainta în călătoria ta. Nu eu îți pot aduce fericirea. Ea există dintotdeauna în tine și caută un mod pentru a ieși la lumină. Poate ea te-a îndrumat să accesezi pagina mea. Eu nu am puterea să fac pe cineva fericit.
Iubiților, alăturați-vă acestor gânduri și rostiți-le împreună. Susțineți-vă în ceea ce hotărâți să faceți și, faceți doar ceea ce ar fi bine să fie făcut. Împrieteniți-vă între voi și fiți indulgenți cu voi înșivă. Bunătatea este chiar la modă, așa cum niciodată nu a fost.

Omul lipsit de curaj și creativitate nu va lucra niciodată pentru el,
dar va trudi întreaga viaţă pentru alţii doar ca să supravieţuiască.

Alberto Bacoi

24 ianuarie 1859: „Mica Unire”, primul pas spre România. Unirea Principatelor Române sub domnia lui Cuza.

MICA UNIRE din 24 ianuarie 1859- Unirea Principatelor Române: Ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, în anul 1859, la foarte scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești.
După mai mulți ani în care pașii spre îndeplinirea acestei dorințe au fost „mărunțiți” de atitudinea marilor puteri ale Europei, aceasta a devenit realitate, într-un context favorabil, care a dus, pe parcurs, la transformarea „României” de atunci într-un stat modern, aducând pentru prima dată câteva elemente occidentale în viața românilor.

Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia), reprezintă unificarea vechilor principate, Moldova și Țara Românească, într-un Principat unit.
La mijlocul secolului al XIX-lea, soarta principatelor Moldovei și Țării Românești era în mâinile Rusiei și ale Imperiului Otoman, care se opuneau unirii lor.
Situația s-a schimbat în urma războiului Crimeii, dintre 1853 și 1856, când Rusia a fost învinsă de Marile Puteri, formate din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Imperiul Francez, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman.
Principatele române, din mâinile rușilor și turcilor, în ale marilor puteri europene

După război, în 1856, prin Tratatul de Pace de la Paris se iau decizii care privesc și principatele Moldovei și Țării Românești.

De exemplu, Moldovei i se atașează trei județe din sudul Basarabiei, Cahul, Ismail și Bolgrad.

În contextul discuțiilor despre unirea celor două principate, în 1857 Marile Puteri acordă acestora dreptul organizării unui „referendum” (consultarea populației cu drept de vot) despre Unire.
În acest scop, se constituiau adunări Ad-hoc, în care se discutau alegerile pentru Divanurile Ad-hoc, care urmau să se pronunțe asupra organizării politice și sociale a țărilor române.
Falsificarea alegerilor, un obstacol pentru Unire

 

În Țara Românească, majoritatea membrilor din Divanul Ad-hoc au spus „Da” pentru Unire, însă în Moldova, situația a fost mai controversată. Aici, caimacanul (locțiitor la conducerea Moldovei), Nicolae Vogoride, sprijinit de Imperiul Otoman, care îi promitea domnia dacă Unirea nu se va realiza, a falsificat listele electorale de reprezentare în divanul Ad-hoc.
Șansa a făcut însă ca Vogoride să se destăinuie, prin scrisori, fratelui său din Constantinopol, iar corespondența a fost furată și publicată în presa europeană, la Bruxelles.
Descoperirea a iscat scandaluri atât printre români, cât mai ales la nivel european. Marile Puteri au rupt relația cu Imperiul Otoman, au solicitat întâlniri cu împăratul Franței, Napoleon, și regina Marii Britanii, Victoria, iar falsele alegeri au fost, astfel, anulate. În toamna anului 1857, în urma noilor alegeri, toți s-au pronunțat pentru Unirea Pprincipatelor Moldovei și Țării Românești.

În 1858, Convenția de la Paris a stabilit mai multe prevederi referitoare la principatele române, dintre care cea mai semnificativă a fost unirea parțială a principatelor Moldovei și Valahiei sub denumirea „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, care rămâneau sub suzeranitatea „Maiestății Sale Sultanul” și sub protecția Marilor Puteri. Unirea propusă aici s-a dovedit a fi mai degrabă una formală, cele două principate urmând să funcționeze separat în mare parte, ca până atunci, cu doar câteva puncte comune: o Comisie Centrală la Focșani, care reprezenta un fel de Parlament mai mic, Înalta Curte de Justiție și Casație și Armata. Capitalele rămâneau aceleași, la București și Iași, și se intenționa ca domnitorii să fie diferiți.
Problema Principatelor a fost pusă în cadrul Congresului de contele Walewski, ministrul de Externe al Franţei.
Principale măsuri care au vizat Principatele au fost:

• desfiinţarea protectoratului rusesc şi înlocuirea lui cu o garanţie colectivă a Marilor Puteri. Prin acest fapt s-a reuşit eliminarea influenţei ruseşti şi asigurarea că trupele ţariste nu vor mai putea străbate teritoriul Principatelor fără acordul puterilor garante. Astfel, era se stopată posibila înaintare a Rusiei în Balcani.
• cedarea sud-estului Basarabiei Principatului Moldovei. Această măsură a îndepărtat Rusia de gurile Dunării.
  libera circulaţie pe Dunăre sub atenta supraveghere a Comisiei Europene a Dunării. Scoaterea Dunării de sub influenţa rusească era o prioritate strategică pentru puterile din centrul Europei.
• suzeranitatea otomană era menţinută. Fiind sub suzeranitate otomană, Principatele nu puteau avea propria politică externă, fapt ceea ce constituia o garanţie în plus că cele două teritorii nu vor cădea sub sfera de influenţă rusească.
• armata naţională. Măsura dădea Principatelor posibilitatea de a-şi asigura ordinea internă.

În ceea ce priveşte Unirea Principatelor, opiniile Marilor Puteri au fost împărţite în funcţie de interesele lor strategice de politică externă:

• Franţa. Instrumentul din cadrul politicii externe franceze elaborată de Napoleon al III-lea avea la bază principiul naţionalităţilor, care presupunea ca fiecare naţiune să îşi decidă singură soarta. Acesta era doar un pretext dintr-un proiect mult mai amplu prin care împăratul francez a încercat pe tot parcursul domniei sale să refacă prestigiul ţării sale după Congresul de la Viena din 1815 şi să readucă Franţa la statul de primă putere de pe continent. Se înţelege astfel de ce problema Principatelor a fost adusă în discuţie tocmai de Franţa. De asemenea, unirea Principatelor constituia un pretext în rivalitatea franco-habsburgică.
• Rusia. Fiind puterea învinsă, ea nu a avut un cuvânt de spus, însă nu era deranjată de o eventuală unire a Principatelor.
  Sardinia. Franţa îi cere să aibă o atitudine pozitive pentru a lovi în interesele habsburgice. Regatul Piemontului şi a Sardiniei dorea la rândul său unificarea Italiei sub casa de Savoia. Era important pentru a lovi în Imperiul Habsburgic, deoarece Lombardia şi Veneto se aflau sub stăpânirea sa.
• Prusia. Prusia dorea, de asemenea, să lezeze interesele habsburgice deoarece îşi dorea unificarea Germaniei în jurul ei sub casa de Hohenzollern şi nu în jurul Austriei şi casei de Habsburg.
• Marea Britanie. Deşi iniţial susţine ideea unirii, în cele din urmă s-a opus deoarece Imperiul Otoman a garantat neutralitatea strâmtorilor (niciunui vas militar sub pavilion străin nu i se va permite străbaterea strâmtorilor), iar Marea Britaniei nu mai avea astfel nici un interes strategic.
• Imperiul Otoman. S-a împotrivit deoarece se putea constitui un precedent.
• Imperiul Habsubrigic s-a opus pentru a leza interesele Franţei.

În cele din urmă s-a decis ca Principatele să-şi decidă singure soarta în cadrul unor divanuri ad-hoc.
Surpriza alegerilor domnitorilor din cele două principate

 

 În anul următor, în data de 5/17 ianuarie 1859, au fost organizate alegeri la Iași, în Moldova, iar noul domnitor a fost desemnat Alexandru Ioan Cuza. Peste o săptămână, în 12/24 ianuarie 1859, au avut loc alegeri și la București, iar profitând de faptul că Marile Puteri nu specificau clar că principatele române nu pot fi conduse de același domnitor, și aici a fost ales tot Alexandru Ioan Cuza. Puse în fața faptului împlinit, Marile Puteri au avut brusc de a face cu două principate conduse de același domnitor.
Marele merit al lui Cuza a fost că a reușit să aducă recunoașterea internațională a Unirii Principatelor Române și, prin reformele sale din toate domeniile, a pus bazele statului român modern. Noua țară a început să se numească România abia după abdicarea lui Cuza, din anul 1866, când a fost redactată prima constituție.
În tot acest timp, în care două dintre principatele române au reușit să se unească, Transilvania se afla sub stăpânire austriacă, iar din 1867, sub dominație austro-ungară, până în 1918, când a avut loc Marea Unire de la Alba Iulia.
După 157 de ani de când s-au întâmplat toate acestea, ziua de 24 ianuarie ne va face din nou să retrăim, cel puțin la nivel de poveste, acești câțiva pași făcuți de strămoșii noștri pentru tot ce înseamnă astăzi România. Mulțumim istoricului Liviu Zgârciu de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia pentru disponibilitatea și răbdarea cu care ne-a povestit cum s-a petrecut evenimentul.

Sursa: Enciclopedia României, Wikipedia

Poți să rămâi bun într-o lume în care guvernează banii?

             

                Ea este întrebarea prin intermediul căreia am hotărât să te supăr și să îți tulbur liniștea. Însă prin ambele modalități voi lucra în scopul creșterii tale. Dacă te afli pentru prima dată aici permite-mi să te salut. Eu sunt Alberto, sunt onorat să te întâlnesc acum aici și așa. Citește câteva rânduri despre mine și nu uita, putem să rămânem prieteni pe Instagram sau pe Facebook.

                Poți să rămâi curat într-o lume în care guvernează banii? Răspunsul este da. Pe parcurs ce vei citi articolul vei afla și cum, însă nu încep înainte de a preciza ceva cu privire la acest aspect. Nu te speria, pe oameni nu îi guvernează banii, ci unii oameni au găsit o modalitate de a controla alți oameni prin intermediul lor. Banii sunt doar o unealtă, intenția este combustibilul, tot ce mai avem de făcut este să lansăm racheta extincției.

                Dacă te simți sufocat și nu poți să faci nimic ca să îndepărtezi presiunea, nu te mai lupta cu lumea, caută să rămâi curat pe interior, atât. El este singurul aspect încă funcționabil în ceea ce privește deciziile pe care le poți lua. Acolo nu poate ajunge nimeni. Inima ta este templul lui Dumnezeu. De acolo îți extragi speranța, ea este puterea.

                Nu contează cum trăiești, mă urmărești? Acordă importanță ultimei expresii și repetă cuvintele mele până reușești să le asimilezi. Nu contează cum trăiești, aici multe nu depind de tine. Tu trăiești așa cum poți, el este adevărul.

                Vorbesc despre mamele care forțate de împrejurări au ales să trăiască alături de bărbați pe care nu îi iubesc. Nu te grăbi să judeci sau să îmi povestești nu știu ce situație. Majoritatea femeilor aleg să își crească copiii mai degrabă decât să își trăiască viața.

                 Facturile vin din toate părțile, toți avem nevoie de bani. Avem nevoie de o mulțime de lucruri ca să ținem pasul cu lumea, chiar dacă cele mai multe dintre ele nu ne folosesc. În realitate nu avem nevoie de ele, nici de reacțiile celor pe care ne străduim să îi impresionăm prin orice mijloace. În lumea pe care ai cunoscut-o nu guvernează banii, aici domină lăcomia.

                 Nu locuim cu cei pe care îi iubim. Nu ne putem detașa de probleme, revenim mereu la ele. Crezi că serviciul tău și responsabilitățile te împiedică să te dezvolți pe plan spiritual? Soluția este să rămâi curat în intenție oricum vei fi nevoit să trăiești. Atunci vei deveni oaza ta de liniște. În fond despre ea este spiritualitatea, cea mai înaltă viziune despre viață, care vine la pachet cu soluțiile pentru dobândirea păcii.

                Oamenii nu sunt foarte complicați, sunt mai mult confuzi. De aici pleacă toate dificultățile lor. Oamenii au nevoie de claritate în gândire, restul vine de la sine. Cerem și primim îndrumare pe care o percepem ca pe o încurajare. Ele sunt cuvinte de aur care ne ajută să nu rămânem jos.

Oferă-ți bunătatea cu înțelepciune

                Cel care îți arată că se simte bine în prezența ta este și cel care o merită. Oferă-ți bunătatea cu măsură și caută să îi înțelegi rolul. Alege-i pe cei cărora le dai și alege ce le dai. Învață-i mai degrabă să pescuiască decât să le oferi câte un pește gratuit. Lumea, cu cât îi oferi mai mult îți va cere totul și nu se va sătura. Dintr-o lume în care guvernează banii tu fă una în care dragostea stăpânește jocul și nu invers.

                Ai nevoie de îngeri care să te țină de mână, ca să poți înainta și trăi. Nu este necesar să schimbi lumea, ai nevoie să te accepți pe tine și să o înțelegi. Atunci lumea se va schimba odată cu înălțarea și cu contribuția ta.

                Articolul de astăzi nu este o rugăciune, este răspunsul la rugăciunile tale și sprijinul moral pe care l-ai cerut. Te-am auzit! Șoaptele tale au ajuns în Cer. Lacrimile pe care le-ai vărsat pe Pământ te-au făcut lider. Ai rămas în picioare în vremurile în care lumea s-a tăvălit pe nisip și încă mai zbiară. Ești ca o floare rară. Clipești, ai amuțit.

                Tot ce ați avut nevoie să faceți trăind acolo a fost să vă iubiți, dar voi vă răniți între voi ca și cum ați fi fost creați de dumnezei diferiți. Și vă tot mințiți. Șterge-te de lacrimi acum când Îmi asculți vocea. Eu sunt Cel care te-a îndrumat tot timpul chiar dacă ai fost educat să nu poți Mă auzi. Ți s-a spus că acest lucru este imposibil, totuși împreună am săvârșit minunea. Eu aduc lumina. Te iubesc de parcă aș fi Dumnezeu.

                Te-ai născut într-o lume în care guvernează banii și nu te poți regăsi în ea. Tu vii din cea în care stăpânește iubirea. Cea în care trăiești acum este o lume provizorie, dragostea este ceea ce rămâne.

Nevoia de a controla e slăbiciunea

               Nu cauți în mod special să fii fericit, vrei mai degrabă să ai dreptate iar lumea să se desfășoare după cum consideri tu că este corect sau drept. Așa cum pe tine te guvernează banii, ea fiind hotărârea cuiva asupra ta, tot așa vrei să îi controlezi și tu pe alții, crezând că această acțiune îți va aduce fericirea.

               Însă ea este slăbiciunea ta. Ai înlocuit iubirea cu dreptatea și fericirea cu corectitudinea limitată pe care te bazezi. Tu nu faci diferența între adevăr și atât cât poți tu să înțelegi din adevăr. Și ești dezamăgit de fiecare dată.

               Dacă ești un om cinstit rămâi cinstit până la capăt. Dacă ești hoț schimbă-te tu atunci când poți. Dacă ești învățător fă-ți meseria. Dacă ești doctor fă-ți datoria. Dacă ești preot renunță la minciună și alege viața. Nu e timpul pierdut, e loc chiar și pentru tine la Mine.

               Abia acum îți amintești cine ești, când ți-am întins corzile inimii. Ai lipsit atât de mult. În tot acest timp am înfiripat iubirea în inima ta. Și adevărul, moralitatea, iubirea, iertarea. Adevărul rămâne același indiferent de timp. Cuvintele vii nu se citesc doar acum, ele rămân și peste o sută și o mie de ani. Oricine ai fi și orice ai face, oricât de mulți bani ai avea și de oricât de multă faimă te-ai bucura, îți lipsește căldura. Caută să te întorci acasă.

               Săptămâna trecută am vizitat Prăvălia cu cărți, situată pe strada Ștefan cel Mare numărul 31, din Constanța, pe care am îmbogățit-o cu câteva exemplare de carte MIKEL. Am semnat un proces verbal între părți și am așezat cărțile pe raft, la secțiunea noutăți. Dacă ai drum la librărie sau locuiești în apropiere, poți răsfoi cartea, servind o cafea într-o locație cu ambient plăcut și oameni primitori.

Lumea, cu cât îi oferi mai mult îți va cere totul și nu se va sătura.
Autor: Alberto Bacoi

 Sursa: vorbindcudumnezeu.com

Adâncul omului se transformă numai când vine harul lui Dumnezeu

Omul cel vechi există în adânc. Toate rămân înlăuntrul nostru, şi cele urâte; nu se pierd. Prin har, însă, se prefac, se preschimbă. Hristos voieşte să ne unim cu El şi aşteaptă afară de uşa sufletului nostru. De noi atârnă să primim harul dumnezeiesc. Numai dumnezeiescul har poate să ne schimbe. Noi, singuri, nu putem nimic. Harul ne va da totul.

Foto: Oana Nechifor

Fericitul Augustin scrie undeva că meditaţiile îl preocupau, şi se încurca în discuţii. Vedeţi, aici discuta „omul cel vechi” cu „cel nou”, cu omul cel în Hristos. Discuta. Mie nu-mi place să discut cu omul cel vechi. Adică, mă trage pe la spate de rasă, dar îndată întind mâinile către Hristos şi astfel îl dispreţuiesc prin dumnezeiescul har, nu mă gândesc la el. Precum pruncul deschide mâinile şi se aruncă în braţele mamei sale, aşa fac şi eu. Este o taină, nu ştiu dacă aţi înţeles subţirimea ei.
Când vă străduiţi să fugiţi, în lipsa harului, de omul cel vechi, îl trăiţi. Prin har, însă, nu vă mai preocupă. Există în adânc. Toate rămân înlăuntrul nostru, şi cele urâte; nu se pierd. Prin har, însă, se prefac, se preschimbă. Nu spune rugăciunea Ceasului al nouălea „ca lepădând pe omul cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm şi Ţie să vieţuim, Stăpânului nostru”?
Hristos voieşte să ne unim cu El şi aşteaptă afară de uşa sufletului nostru. De noi atârnă să primim harul dumnezeiesc. Numai dumnezeiescul har poate să ne schimbe. Noi, singuri, nu putem nimic. Harul ne va da totul. Noi să ne străduim să împuţinăm egoismul şi iubirea de sine. Să fim smeriţi. Să ne dăruim lui Hristos şi toate cele împotrivitoare, trupeşti şi sufleteşti, vor pleca.
(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003, pp. 250-251)

Sursa: Doxologia.ro

Dan Puric: Se vrea distrugerea familiei, a Bisericii si acapararea totala a statului romanesc. Suntem o colonie, acum vor sa distruga structura

Dan Puric, despre un 2018 care se anunta „devastator”: „Tinerii sunt manipulati. Militeaza pentru ceva, fara sa isi dea seama ca militeaza pentru distrugerea tarii. Se doreste distrugerea familiei, a Bisericii si acapararea totala a statului romanesc” Intr-un interviu acordat Mondo TV, Dan Puric vorbeste despre asteptarile pe care le are de la tinerii romani si despre modul in care crede domnia-sa ca sunt manipulati. Puric evidentiaza necesitatea de a nu ne indeparta de calitatea ce ne defineste si ne ofera identitate ca neam - de crestin si de roman, in ciuda tuturor presiunilor si a tradarilor poporului venite chiar din interior.
"Lumea este disperata pentru ca au ales prin vot un partid politic care trebuie sa guverneze. S-a constatat ca o mare parte este corupt. Tara asta este corupta de zeci de ani. Cei care lupta impotriva coruptiei, ce program politic au? In spatele acestui iz revolutionar, ce se ascunde? Cei care sunt corupti, cel putin nu se ating de Biserica, nu se ating de structura normala a acestui popor.
Tineretul de la noi, care a fost confiscat, militeaza pentru ceva, fara sa isi dea seama ca militeaza pentru distrugerea tarii. In fata le sunt date niste momeli. A aparut si profesiunea de protestatar, au aparut scenaristi, teatrul s-a mutat in strada. S-a conficat societatea civila, s-a confiscat revolta, cea care era cel mai curat lucru al unui om, fiind condusa pe programe venite din afara. In spatele acestor tineri, cei care vor sa puna ceva in loc pun . Este clar ca noi suntem o colonie. Ei vor acum sa distruga structura”, a declarat Puric.
Potrivit lui Dan Puric, poporul roman se afla la rascruce iar pentru a fi scos din ratacirea in care se afla, pentru a-si recapata demnitatea, trebuie sa se intoarca la ceea ce l-a ajutat sa-si mentina fiinta in viforul istoriei: credinta.
"A plecat regalitatea din tara, au plecat oameni de cultura, artisti. Intrebarea e cine mai ramane? E o prostie sa spui ca fiecare neam isi merita conducatorii pe care ii are. Ce, noi i-am vrut pe Petru Groza sau Gheorghiu Dej? Au fost impusi. Rusii l-au meritat pe Brejnev? Le-a fost impus.
Ar trebui remarcat ca dupa moartea acestor mari oameni, nu sunt oameni de calitate, dar iata ca poporul, in esenta lui, pe dedesubt, are o foarte mare calitate... E un fior in neamul acesta. Ar trebui ca cei care sunt acum la carma tarii sa mediteze asupra acestui aspect si sa vada ce merita cu adevarat acest popor. Regalitatea nu e o forma de guvernamant, e o forma de normalitate. E cum a zis Parintele Rafael Noica - ”Ca Ortodoxia nu este o forma superioara de crestinism. Este crestinismul.” Disocierile acestea intre republicani si monarhisti sunt forme de patologie sociala. Noi am fost voievodali, noi am fost cu ierarhie, am fost cu domnitor, noi am fost cu regele si lucrul acesta ar trebui sa dea de gandit. Sciziunea aceasta a poporului roman este o sciziune artificiala. Anul care a trecut a fost unul greu, cumplit, iar anul care vine se pare ca va fi devastator. Asistam la o confuzie premeditata cu o precizie extraordinara.” a spus Dan Puric pentru Mondo TV.

Sursa: www.bzi.ro

Masca fericirii nu îți poate dărui fericirea

              Dacă zâmbești ca să înfluențezi caractere slabe, în vreme ce ești gol pe dinăuntru, îți accentuezi suferința. Tu nu trăiești cu inima și nu îți uzi rădăcina. Ești ca o floare ofilită vopsită cu spray. E timpul să te ocupi puțin de tine, te aștept pe Facebook.

             Un om nu îți poate dărui fericirea, fie el un prieten, un iubit, un copil, părinții. Nu îți lega fericirea de ceva ce nu poți controla sau deține. Un lucru obținut nu îți poate dărui fericirea, fie el o casă, o mașină, o sumă de bani, o carieră. Un loc pe care îl vizitezi nu îți poate dărui fericirea. Independența este fericire, detașarea de dorințe și nevoi îți provoacă o stare de bine. Senzația se trăiește pe moment.

             Fericirea este starea de bine care nu depinde de circumstanțe exterioare, însă ea poate fi influențată de ele în proporție de 20%. În rest fericirea ta este decizia ta. Pentru că tu te poți lupta cu o situație neplăcută și tot tu o poți accepta, iar astfel îi vei diminua intensitatea.

            Starea de bine se ascunde în capacitatea de a opri fluviul gândurilor care nu îți permit să fii liniștit. Exteriorul îți influențează interiorul dar nu ți-l poate aresta sau supune.

            Toate lucrurile materiale sunt bune, atâta timp cât le împărțim cu cei care au nevoie de ele și nu le confundăm cu scopul unei vieți. Atâta timp cât nu ne mândrim că le deținem sau că altora le lipsește, lucrurile rămân bune. Dacă întreaga lume va deveni un oraș luxos în interiorul căruia oamenii se vor îmbrățișa sincer, confortul este bun. Dacă întreaga lume va deveni un oraș luxos în care oamenii se vor urî sau ignora, putem arunca la gunoi luxul sau lumea. E tot una.

             Nu îți poate dărui fericirea cineva nici dacă ar vrea, dar există oameni care te iubesc și vor să te înveselească! Obținerea unei iubiri după care tânjești nu îți garantează fericirea, ba așa ți-ai imaginat tu și te încăpățânezi să crezi că știi ce e mai bun pentru tine. Apoi, dacă obții acea iubire e posibil să rămâi cu un gust amar, deoarece de cele mai multe ori practica bate teoria.

             Personal, am tânjit după o iubire care s-a dovedit a nu fi precum îmi imaginasem. Fericirea era în mintea mea, eu îmi creasem filmul căruia îi dădusem prea multă valoare, îi dăruisem viața mea. Nu poți controla sentimente, nu poți modela oameni. Îndrăgostește-te de viață nu te lega de oameni. Iubește toate etapele ei.

             O dorință împlinită nu îți poate dărui fericirea iar oamenii nu pot să ne aparțină. E de ajuns ca cei dragi să fie în preajma noastră. E de ajuns să fim atenți cu ei. Pe Pământ totul este provizoriu. Iubirea e fragilă, relațiile la fel.

             Un bucket list bifat nu îi poate dărui fericirea, ce te face să crezi că fericirea se definește prin viața aia perfectă care se promovează în filme? De ce să fugi atât de tare de o boală? Acceptă viața așa cum îți este dată dar ai grijă să nu îți provoci bolile cu mâna ta.

             Cum explici faptul că un om care s-a născut fără mâini și fără picioare a devenit astăzi mentor? El încurajează milioane de oameni perfect sănătoși, arătoși, bogați, dar care nu s-au bucurat niciodată cu adevărat. Adevărat îți spun, cel mai puternic om de pe planetă este Nick Vujicic. Tot el este și cel mai fericit.

             Nefericirea te copleșește atunci când vrei să îți asiguri (a se citi limitezi) viața, familia, iubitul, forma corpului ori hainele și lucrurile. Atunci vine nemulțumirea. E greu pentru un om să nu fie acceptat, să creadă cineva despre el ceva ce nu este adevărat. Acum vine minunea cea mare, tocmai asta îți oferă valoare.

             Sunt convins că o parte din tine adoră situația pe care o trăiești, viziunea negativă, prăpastia, scepticismul. Trauma a devenit oarecum cool în rândul lumii. Ceva te împinge să contraargumentezi tot ce citești. Vrei să îți dai dreptate atunci când te îndoiești. Oare dacă ți-aș spune că ai dreptate, că totul este cenușiu, ți-ar dispărea nefericirea? Nu aceasta este soluția.

Povești adevărate

             Stăteam împreună cu niște prieteni pe terasa locuinței mele și serveam o bere. Erau descurajați, aveau vârste cuprinse între 22 și 23 de ani. Erau sănătoși, înalți, lucrați bine la sală, dar nu aveau chef de nimic. Nu se mai ocupau cu nimic, nu aveau bani de buzunar. Nu mai ieșiseră pe afară de două săptămâni și nu mai zâmbiseră de mai bine de doi ani.

             I-am îndemnat să iasă ca să se plimbe, să salute un vecin sau să abordeze o fată. În viață ai nevoie să te lași inspirat. Mi-au spus că nu am minte, că nimic nu are rost, că o plimbare nu te poate face fericit. Mă învățau să fiu mai matur, adică mai deprimat precum erau ei.

             Prin fața terasei a trecut un tânăr care se deplasa cu ajutorul a două cârje. Îi fusese amputat un picior și nu era atât de frumușel în ceea ce privește aspectul dar întâmpina cu un zâmbet uriaș pe toată lumea. Se bucura atât de tare că reușește să iasă singur la plimbare încât râdea când mergea. Trecând pe trotuarul de sub terasa de pe care priveam prietenii mei s-au rușinat. Un om care își pierduse un picior își găsise fericirea, ei nu.

             Tu ești perfect. Tu ești frumos și sănătos și ai toate șansele ca să obții ceea ce îți dorești ori poți să te odihnești dacă voiești. Trebuie doar să fii pregătit să îți folosești energia pentru a construi ceva în viața ta ori ți-o poți irosi pentru a denigra totul. Singurul lucru este să înveți să te bucuri și pe parcursul călătoriei și atunci când ajungi la destinație. Acum ești nefericit călătorind deoarece ai nevoie de garanția că o să ajungi. O să ajungi, nimeni nu e dat afară din trenul vieții decât dacă coboară el.

Când întâlnesc un om a cărui intenție este să îi ajute pe cei care au nevoie de ajutorul său,
Îl întâlnesc pe Dumnezeu. Încântat de cunoștință.

Autor: Alberto Bacoi

Sursa: vorbindcudumnezeu.com